Ediția instructori

 

 

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să studieze şi să identifice rolul şi însemnătatea lucrării lui Hristos din sanctuarul ceresc.

La nivelul sentimentelor: Să aprecieze faptul că Hristos le este Mijlocitor şi vestea că între cer şi pământ există o relaţie strânsă.

La nivel practic: Să explice ce relevanţă are pentru noi, în timpul sfârşitului, slujirea lui Hristos din cer.

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Preotul din cer

1. Ce rol îndeplineşte Isus în sanctuarul ceresc?
2. Ce semnificaţie are mijlocirea pe care o realizează?
3. De ce este lucrarea aceasta necesară în planul de mântuire?

 

Sentimente: Preotul din inima mea

1. De ce este importantă lucrarea lui Hristos din cer?
2. Ce ne spune lucrarea preoţească a lui Hristos despre grija lui Dumnezeu pentru noi?
3. Ce mă învaţă acest adevăr despre prezenţa lui Dumnezeu în inima mea?

 

Practic: Preotul din viaţa mea

1. De ce este necesar să duc o viaţă sfântă?
2. Ce relevanţă are slujirea lui Hristos din cer pentru viaţa mea prezentă?
3. Cu ce mă ajută slujirea lui Hristos din cer în lupta mea împotriva păcatului?

Rezumat: Hristos slujeşte acum în cer pentru a asigura desfăşurarea procesului de judecată şi a ne pregăti inimile pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

MOTIVARE

Pasajul central: Evrei 9:11-14.

Ideea de bază: Hristos, marele nostru model, care S-a rugat pentru mântuirea lumii, mă îndeamnă să mă alătur Lui şi să cer venirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Contemplarea slujirii Domnului Hristos în sanctuarul ceresc ne va face mai sensibili la ticăloşia păcatului şi ne va face conştienţi de responsabilitatea pe care o avem faţă de semenii noştri. Mântuirea este un proces care priveşte întreaga lume; mântuirea fiecărui om are legătură cu mântuirea lumii.

Discuţie introductivă: Medierea realizată de Hristos pentru păcătoşi este una dintre cele mai dificile doctrine ale noastre, fiindcă este vorba despre o lucrare desfăşurată în cer şi fiindcă înţelegerea aceasta ne distinge de aproape toţi ceilalți creştini şi de ceilalţi oameni religioşi. Nu este suficient să subliniem importanţa acestui subiect. Este necesar să ştim şi ce importanţă are el pentru destinul nostru şi pentru destinul lumii. Discută cu membrii grupei despre lucrarea lui Hristos ca Mare-Preot şi încearcă să prezenţi ideile principale în mod clar, convingător şi relevant.

 

De discutat

1. De ce este importantă slujirea lui Isus în cer? Găsiţi relatări sau pasaje biblice care arată că legătura dintre cer şi pământ este strânsă (de exemplu, scara din visul avut de Iacov la Betel, Geneza 28:12).
2. Potrivit lui Daniel, care este deosebirea dintre Dumnezeul poporului Israel şi zeii caldeenilor? (Vezi Daniel 2:10,11,28.)
3. Din ce motive este esenţială lucrarea de mijlocire a lui Hristos pentru noi, ca adventişti de ziua a şaptea, şi pentru destinul lumii întregi?

De ce ignoră ceilalţi creştini acest aspect al lucrării Sale? Cum putem reda şi comunica mesajul acesta pe înţelesul oamenilor postmoderni?

 

APROFUNDAREA STUDIULUI

Studiul acesta acoperă toate cele trei faze ale lucrării Domnului Hristos: (1) jertfa Sa ca Miel de Paşte, (2) slujirea Sa din cer ca Mare-Preot şi (3) Ziua escatologică a Ispăşirii. Nu te limita la enunţarea acestui punct de doctrină, ci prezintă-l creativ, subliniindu-i relevanţa pentru existenţa şi istoria umanităţii. Leagă prezentarea ta şi discuţia de crizele pe care le-a cunoscut biserica noastră în clarificarea doctrinei despre sanctuar (Marea Dezamăgire a pionierilor noştri, învăţătorii mincinoşi şi efectul teoriilor lor în rândurile noastre etc.). Abordează în cadrul grupei erorile cu care s-a confruntat biserica în acele situaţii. Deşi concepţiile noastre nu sunt acceptate de mulţi creştini, arată că nu suntem singurii care susţinem această interpretare apocaliptică; şi alte religii (iudaismul, islamismul) au o interpretare asemănătoare.

 

Comentariu biblic

 

Mielul lui Dumnezeu

(Revedeţi împreună, în grupă, Ioan 1:29.)

Sacrificarea mielului de Paşte era o prefigurare, „un tip” care arăta spre sacrificiul lui Hristos. Graţie sângelui acelui miel, îngerul morţii „a trecut pe lângă” uşile caselor israeliţilor, pregătindu-i astfel pentru exod, pentru eliberarea din robie (Exodul 12:13,14). Isaia compară mielul adus ca jertfă de ispăşire cu Robul suferind, care avea să mântuiască omenirea luând asupra Sa păcatele ei (Isaia 53:7, compară cu Faptele 8:32). Această asociere de idei se găseşte şi în Noul Testament. Când face referire la moartea lui Isus, Luca foloseşte cuvântul grecesc pentru „exod” (Luca 9:31), pentru a evoca eliberarea spirituală şi răscumpărarea aduse de moartea Sa. Însă, când a afirmat că Isus era „Mielul lui Dumnezeu”, Ioan Botezătorul a adăugat mielului de Paşte o altă dimensiune surprinzătoare: divinitatea. Mielul acesta avea natură divină. De fapt, în gramatica ebraică expresia „Mielul lui Dumnezeu” este „Mielul divin”. Pentru Ioan, Dumnezeu devenise acest Miel sacrificat de Paşte.

Un alt fapt semnificativ este acela că mielul este simbolul cel mai important şi mai frecvent din Apocalipsa, carte în care este menţionat de la început şi până la sfârşit (5:6; 22:3 etc.). Pentru a mântui omenirea, Dumnezeul universului S-a identificat cu cea mai vulnerabilă victimă.

 

De discutat

În lumina afirmaţiei lui Isus din Luca 9:22, discută cu membrii grupei despre următoarele aspecte:

1. De ce a trebuit ca Dumnezeu să moară pentru păcatele noastre?
2. Nu putea Dumnezeu să ne ierte păcatele fără să moară pe cruce?
3. Care este explicaţia logică pentru sacrificiul adus de Hristos?

 

Preot în veac

(Revedeţi împreună, în grupă, Psalmii 110 şi Evrei 7:20-28.)

În mod paradoxal, Isus este identificat atât cu mielul sacrificat, cât şi cu preotul care înjunghia mielul. Autorul Epistolei către Evrei, pornind de la Psalmul 110, Îl compară pe Isus cu Melhisedec „preot în veac” (Evrei 7:21; compară cu Psalmii 110:4), pentru a exprima aspectul etern şi cel universal al preoţiei lui Hristos (Evrei 7:24). Autorul cărţii Evrei face referire aici la slujba preoţească îndeplinită de Hristos în cer. În noul legământ, mântuirea şi iertarea nu mai sunt limitate în timp şi spaţiu, ci sunt disponibile oricui şi au efect permanent.

Faptul că preoţia divină, desfăşurată în cer, este în mâinile Fiului etern al lui Dumnezeu este extraordinar de important. Aceasta înseamnă că acum avem acces direct la Dumnezeu şi nu mai e nevoie să aducem jertfe. Şi înseamnă în primul rând că preoţia lui Isus are un efect asupra istoriei lumii întregi: ea are legătură cu pregătirea pentru Împărăţia cerească a lui Dumnezeu. Jertfa Sa de pe cruce a luat locul vechilor jertfe levitice şi a mutat astfel procesul de iertare şi de mântuire în cer. Noul orizont este cosmic şi urmăreşte Împărăţia viitoare a lui Dumnezeu din cer.

De discutat: De ce s-a mutat mijlocirea preoţească de pe pământ în cer? Explică de ce nu s-a încheiat procesul mântuirii cu evenimentul de la cruce. De ce L-a văzut Ştefan pe Isus „stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Faptele 7:56; compară cu Psalmii 110:1)? Ce ne spune această viziune despre noul legământ (Daniel 9:27)?

 

Ziua Ispăşirii în cer

(Revedeţi împreună, în grupă, Evrei 9:26-28 şi Daniel 8:14.)

Ultima etapă a procesului de mântuire este reprezentată de autorul cărţii Evrei şi de profeţia biblică prin Ziua Judecăţii/Ziua Ispăşirii (în ebraică Kippur). După ce vorbeşte despre jertfa lui Hristos, care a avut drept scop ştergerea păcatului (vezi Evrei 9:26; compară cu Daniel 9:24), autorul cărţii Evrei vorbeşte despre o „judecată” pe care o asociază cu a doua venire: „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (Evrei 9:27,28). Pentru autorul cărţii Evrei, moartea unui om se corelează cu moartea lui Hristos, iar judecata se corelează cu a doua venire a lui Isus. Cartea lui Daniel prefigurează acelaşi traseu.

Profeţia celor şaptezeci de săptămâni conduce la jertfa lui Hristos (Daniel 9:26), iar profeţia despre cele două mii trei sute de seri şi dimineţi conduce la Ziua Judecăţii sau Ziua Ispăşirii de la sfârşitul timpului, care va preceda venirea Fiului Omului (Daniel 8:14; compară cu Daniel 7:9-14). Planul de mântuire nus-a oprit la cruce. Profeţia vorbeşte şi despre o Zi a Ispăşirii/Zi a Judecăţii care are loc în cer şi care marchează timpul sfârşitului, timp anterior revenirii lui Isus.

Acest eveniment în plus al judecăţii preadvente poate veni ca o surpriză pentru mulţi creştini. Însă el este un pas esenţial al procesului de mântuire. El constituie calea finală de acces la Împărăţia lui Dumnezeu, este ultima etapă a istoriei mântuirii. Este deosebit de semnificativ faptul că profeţia biblică denumeşte acest moment special „Ziua Ispăşirii”. După cum Ziua Ispăşirii era necesară „pentru tot poporul adunării” (Leviticul 16:33; compară cu versetul 17), ca „să se facă ispăşire pentru păcatele lor” (Leviticul 16:34), tot la fel această Zi finală a Ispăşirii este necesară pentru mântuirea tuturor oamenilor. Mesajul transmis de Ziua Ispăşirii este acela că, în esenţă, mântuirea constituie un eveniment cosmic. Mântuirea nu poate avea loc în absenţa unui „cer nou” şi a unui „pământ nou” (Apocalipsa 21:2; compară cu Isaia 65:17).

De discutat: Din ce motive evenimentul de la cruce şi judecata sunt complementare?

 

APLICAŢIA

De ce este acest adevăr biblic despre judecată atât de dificil de înţeles şi de prezentat? Compară-l cu alte adevăruri importante, precum adevărurile ştiinţifice (din fizică, medicină etc.).

Întrebare

Cum le putem prezenta contemporanilor noştri adevărul despre judecată?

 

ACTIVITATE

O lecţie importantă din studiul de săptămâna aceasta este faptul că lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor este complexă şi frumoasă. Iar complexitatea ei ne arată cu câtă seriozitate şi atenţie tratează El această lucrare.

Sugestie: Prezintă pe scurt diferitele ideologii propuse pentru funcţionarea lumii noastre (socialismul, liberalismul, absolutismul, anarhismul etc.). De ce au eşuat ele? De ce este crearea de către Dumnezeu a unei lumi noi singura soluţie la problemele lumii noastre? De ce şi cum răspunde la această chestiune adevărul biblic al Zilei escatologice a Ispăşirii?