Poezia st. 6
Odihna Creatorului
Daniel 7,1-8.21-25; Luca 4,14-16; 23,55.56; Ioan 20,19-23;
Fapte 2,26; 13,14.42-44; 16,12.13; 20,6.7: Rom.7,1-14; 8,1; 1Cor.16,1-4; Apoc.13,1-17.
Din osanale la vorbe de hulă se-ajunge ușor,
Când răzvrătirii așterni sub picioare-ngâmfatul covor;
Ale ispitei veșminte deșarte, frumoase îți par,
Patima încumetării uzurpă Cerescul hotar.
Șarpele urii și-a mutat războiul din cer pe pământ,
Răstălmăcind pentru lutul adamic Divinul cuvânt
Și îi oferă pe-altaru-nchinării un foc de venin,
De Creatorul iubirii eterne să-l țină străin.
Cornul cel mic, despre care-n Scriptură profeții vorbesc,
Vorbe de hulă-și înalță-n biserici cu iz creștinesc,
Masca sfințirii punându-și pe chip, schimbă vremuri și legi,
Semnul Odihnei divine lovindu-l de veacuri întregi.
Sâmbăta, însă, rămâne un semn al credinței mereu,
Ungerea frunții predată în Dragostea lui Dumnezeu,
Hula curând încetează, căci Domnul se-arată pe nor,
Legea păstrându-și în Sabat Odihna de Sfânt Creator!
Cornel Mafteiu
București, 07.05.2018