[duminică, 24 octombrie] Tăierea împrejur a inimii

 

 

Deuteronomul 10, o continuare a capitolului 9, este, în esență, o reafirmare, din partea lui Dumnezeu, a legământului pe care îl făcuse cu Israel. De fapt, aproape toată cartea este un fel de reînnoire a legământului. Cu alte cuvinte, chiar și după îngrozitorul păcat de la Horeb, când nici nu plecase Moise bine, că ei au și căzut în idolatrie, Domnul tot nu i-a abandonat.

 

1. Ce se întâmplă în pasajul de mai jos, de unde înțelegem că Dumnezeu Și-a iertat poporul și a reafirmat făgăduința legământului pe care o făcuse părinților lor?

 

Deuteronomul 10:1-11

„În vremea aceea, Domnul mi-a zis: ‘Taie două table de piatră ca cele dintâi şi suie-te la Mine, pe munte; fă şi un chivot de lemn. 2 Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat şi să le pui în chivot.’ 3 Am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi şi m-am suit pe munte cu cele două table în mână. 4 Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, Cele Zece Porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, şi Domnul mi le-a dat. 5 M-am întors apoi şi m-am pogorât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul. 6 Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei. 7 Apoi, de acolo au pornit la Gudgoda şi de la Gudgoda la Iotbata, ţară unde sunt pâraie de ape. 8 În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi şi i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi. 9 De aceea Levi n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tău. 10 Eu am rămas pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m-a ascultat şi de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească. 11 Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te şi mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da”.

 

 

Moise a sfărâmat tablele cu Cele Zece Porunci (Deuteronomul 9:17) – un semn al legământului rupt (Deuteronomul 32:19). „Pentru a-și arăta scârba față de crima lor, a aruncat tablele de piatră, care s-au sfărâmat în fața întregului popor, arătând în felul acesta că, după cum ei au rupt legământul lor cu Dumnezeu, tot astfel Dumnezeu a rupt legământul Său cu ei.” – Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 320

 

Astfel, faptul că Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă niște table noi, „ca cele dintâi”, și să scrie pe ele cuvintele care erau pe primele arată că Dumnezeu Își iertase poporul și nu avea să-l părăsească nici măcar atunci.

 

2. Ce le spune Dumnezeu israeliților? Care este semnificația imaginilor pe care Domnul le folosește aici?

 

Deuteronomul 10:14-16

„14 Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. 15 Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi. 16 Să vă tăiaţi dar inima împrejur şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul”.

 

Aici este un amestec de imagini: prepuțul, inima, gâtul. Cu toate acestea, ideea este clară. Circumcizia a fost un semn al legământului, dar numai un semn exterior. Dumnezeu dorea inima lor, adică mintea lor, sentimentele lor, dragostea lor. Imaginea gâtului (grumazului) înțepenit arăta pur și simplu cât de încăpățânați erau în refuzul lor de a se supune Domnului. În esență, aici și în altă parte, Domnul le-a spus să înceteze cu loialitatea împărțită și să-I slujească doar Lui, cu toată inima și cu tot sufletul lor.

 

Gândește-te la toate ocaziile în care Domnul ți-a iertat păcatele. Ce ar trebui să îți spună acest lucru despre harul Său?

 

 

Post-ul [duminică, 24 octombrie] Tăierea împrejur a inimii apare prima dată în Studiu Biblic.