[vineri, 30 aprilie] Un gând de încheiere

 

 

„N-a fost deloc ușoară încercarea prin care a trecut Avraam și sacrificiul ce se cerea din partea lui nu era nicidecum dintre cele mai mici. […] Dar el n-a ezitat să asculte chemarea. El nu avea nicio întrebare de pus în legătură cu țara făgăduinței […] Dumnezeu a vorbit, și slujitorul Său trebuia să asculte; locul cel mai fericit de pe pământ pentru el era locul în care Dumnezeu voia ca el să fie.” – Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 126.

 

Citește Evrei 11:9,10,13-16. Aceste versete arată clar că Avraam și ceilalți patriarhi credincioși au văzut Canaanul ca pe un simbol sau ca pe o umbră a căminului final al poporului răscumpărat al lui Dumnezeu. În contextul păcatului, nu este posibil un cămin permanent. Viața este trecătoare, ca un „abur care se arată puțintel și apoi piere” (Iacov 4:14). Ca urmași ai lui Avraam, trebuie să înțelegem că nici noi „nu avem o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare” (Evrei 13:14). Certitudinea vieții viitoare cu Hristos ne menține statornici în această lume a schimbării și a decăderii.

 

Rezumat: Făgăduințe! Cât de prețioase sunt ele pentru cel care crede! Se vor împlini? Credința răspunde: Da!

 

 

Post-ul [vineri, 30 aprilie] Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.