[vineri, 19 decembrie]
Suplimentar: Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, cap. 49
„Satana îi amăgește pe mulți cu teoria, care pare adevărată, că iubirea lui Dumnezeu față de poporul Său este atât de mare încât îi va scuza păcatele; el susține că, deși îndeplinesc un anumit rol în guvernarea Sa morală, amenințările din Cuvântul lui Dumnezeu nu se împlinesc la literă. Dar, în toate relațiile cu ființele pe care le-a creat, Dumnezeu susține principiile dreptății prin faptul că demască adevăratul caracter al păcatului, demonstrând că efectele lui certe sunt suferința și moartea. Iertare necondiționată a păcatului nu a fost și nu va fi niciodată. O astfel de iertare ar arăta abandonarea principiilor dreptății, principii care sunt însăși temelia guvernării lui Dumnezeu. S-ar umple de consternare universul necăzut. Dumnezeu arată fidel urmările păcatului și, dacă aceste avertismente nu ar fi adevărate, cum am putea fi siguri că făgăduințele Sale se vor împlini? Acea așa-numită bunăvoință care ar da la o parte dreptatea nu ar fi bunăvoință, ci slăbiciune.
Dumnezeu este dătătorul vieții. De la început, toate legile Lui erau orientate spre viață. Dar păcatul a stricat ordinea stabilită de Dumnezeu și rezultatul a fost disensiunea. Atâta timp cât există păcat, suferința și moartea sunt inevitabile. Numai datorită faptului că Răscumpărătorul nostru a purtat și poartă în locul nostru blestemul păcatului putem spera să scăpăm de urmările nenorocite ale păcatului” (Ellen G. White,
„Patriarhi și profeți”, p. 522).
Post-ul [vineri, 19 decembrie] apare prima dată în Studiu Biblic.
Biblia zilnică BibliaZilnica.ro
