[luni, 18 mai] Zilele creaţiunii
În ultimii ani a existat tendința de a privi săptămâna creației ca pe o metaforă, o pildă sau chiar un mit. Aceste idei au apărut odată cu teoria evoluționismului, teorie care pretinde că viața pe planeta Pământ s-a dezvoltat de-a lungul multor ere. În această privință, Biblia ne învață că zilele creațiunii, din Geneza 1, trebuie înțelese în sens literal, nu figurat.
3. Cum este folosit termenul „zi” în următoarele contexte?
Geneza 1:3-5
”3 Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.”
Exodul 20:8-11
”8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”
Cuvântul ebraic yôm, sau „zi”, este folosit adesea în relatarea despre facerea lumii cu referire la o zi literală. Nimic din relatarea despre facerea lumii din Geneza nu indică faptul că s-ar referi la altceva decât la o zi de douăzeci și patru de ore, așa cum înțelegem astăzi o zi. De fapt, unii cercetători care nu cred că zilele au fost cum sunt cele de astăzi vor recunoaște totuși că intenția autorului a fost aceea de a face referire la astfel de zile.
Este interesant că Însuși Dumnezeu a dat numele acestei unități de măsurare a timpului (Geneza 1:5). Yôm, sau zi, este definit prin fraza „a fost o seară, și apoi a fost o dimineață” (Geneza 1:5,8). Termenul este folosit la singular, nu la plural, făcând referire la o singură zi.
Astfel, cele șapte zile ale facerii lumii trebuie să fie înțelese ca o unitate completă de timp, introdusă de numeralul cardinal ‘echad („o”) urmată de numeralele ordinale (a doua, a treia, a patra etc.). Acest model indică o secvență consecutivă de zile, culminând cu ziua a șaptea. Nu există niciun indiciu în folosirea termenilor sau în forma de povestire care să indice vreun gol între aceste zile. Într-adevăr, cele șapte zile ale creației sunt șapte zile în sensul în care le înțelegem noi astăzi.
De asemenea, sensul literal al zilei este înțeles și mai clar în momentul în care Dumnezeu a scris porunca a patra cu degetul Lui, arătând că baza pentru odihna Sabatului zilei a șaptea se găsește în secvența de șapte zile ale facerii lumii.
Facerea lumii din Geneza nu este singura creație menționată în Biblie. Există o re-creare, la a doua venire, când Dumnezeu va „îmbrăca” trupul nostru muritor în nemurire „într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Corinteni 15:52). Dacă așa va fi la revenirea lui Isus, este clar că Dumnezeu nu a avut nevoie de miliarde de ani când a creat prima dată, așa cum învață evoluționismul teist.
