[luni, 26 august] Slujirea și mărturia Tabitei
Când mesajul Evangheliei a început să se răspândească, așa cum spusese Isus, „în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului” (Faptele 1:8), noii credincioși au preluat credința și lucrarea lui Isus. Între aceștia era și Dorca, sau Tabita, din cetatea Iope. Fără îndoială că ea a luat foarte în serios învățătura lui Isus care spunea că atunci când îi îmbrăcăm pe cei goi, de fapt Îl îmbrăcăm chiar pe El (vezi Matei 25:38,40).
2. Cum sunt descrise viaţa și lucrarea Tabitei? Ar putea fi descrise viaţa și lucrarea ta în mod asemănător? Cum ai vrea să fie descrise?
Faptele 9:36
”În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.”
Se pare că lucrarea Tabitei era de așa natură, încât faptul că a fost numită „ucenică” și credincioșia, energia și grija ei pentru alții au fost recunoscute chiar în afara cetății ei.
Petru era într-o cetate din împrejurimi, Lidia, și oamenii din Iope l-au rugat să treacă pe la ei cu ocazia morții Tabitei (Faptele 9:37-41).
Ajuns la Iope, Petru a fost întâmpinat de mulți pe care Tabita îi ajutase prin lucrarea ei pentru săraci. Ei i-au arătat hainele pe care le făcuse ea și i-au povestit situații în care ea i-a ajutat pe ei și pe alții.
Atunci, Petru s-a rugat pentru Tabita și Dumnezeu a readus-o la viață. Desigur, aceasta nu este o garanție că totul se rezolvă în viață pentru cei care se dedică slujirii celorlalți. La urma urmei, Tabita deja suferise boală și moarte, iar Ștefan, unul dintre primii diaconi aleși să le slujească văduvelor din biserică, își încheiase viața ca primul martir (Faptele 7:54-60). O viață de slujire nu înseamnă o cale netedă, uneori poate fi chiar cel mai anevoios drum.
Totuși, în această relatare, Dumnezeu a folosit recunoașterea dragostei și a puterii Sale atât în viața, cât și în moartea Tabitei pentru a produce un impact puternic asupra oamenilor din Iope: „Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope și mulți au crezut în Domnul” (Faptele 9:42).
Dacă ai trece în neființă, s-ar simți lipsa contribuției tale și ar fi deplânsă la fel ca slujirea Tabitei? Cum putem lăsa în urmă o moștenire mai bună de slujire? Ce aptitudini practice ai – Tabita știa să facă haine – pe care le-ai putea folosi în slujba celorlalți?
