[marți, 27 august] Dăruirea ca mod de a vesti Evanghelia

 

 

După convertire, apostolul Pavel a luat asupra lui misiunea de a duce Evanghelia la neamuri. Succesul cu care l-a binecuvântat Dumnezeu a dat naștere la multe întrebări referitoare la relația dintre rădăcinile iudaice ale credinței creștine și noii credincioși care nu erau iudei. La Ierusalim s-a ținut o adunare a conducătorilor creștini iudei împreună cu cei dintre neamuri pentru a discuta acest subiect și pentru a căuta călăuzirea lui Dumnezeu în aceste chestiuni complicate. Întâlnirea și rezultatele ei sunt înregistrate în Faptele 15.

 

Totuși, în raportul din Galateni 2 despre această întâlnire, Pavel adaugă un alt element important la sfaturile pe care le-a primit la adunarea de la Ierusalim pentru continuarea lucrării sale printre neamuri: „Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa am și căutat să fac” (Galateni 2:10).

 

Pavel a continuat să facă acest lucru și pe plan personal (Faptele 20:35), și în toată lucrarea sa. La fel ca biserica primară din Ierusalim, Pavel a extins conceptul de comunitate creștină pentru a-i cuprinde pe toți credincioșii.

 

3. Cum leagă Pavel Evanghelia de dăruirea cu generozitate?

 

2 Corinteni 8:7-15

”7 După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere. 8 Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. 9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. 10 În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi. 11 Isprăviţi dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. 12 Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. 13 Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi, 14 ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire, 15 după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă”.”

 

Pavel a făcut trimiteri și la Vechiul Testament pentru a-i îndemna pe credincioși la generozitate și la grijă față de ceilalți credincioși care se aflau în situații dificile. El a amintit de relatarea despre revărsarea din abundență a manei pentru israeliți pe când erau în pustie, ca model de dăruire în cadrul comunității bisericii lărgite (2 Corinteni 8:15). De asemenea, el a citat din Psalmii 112:9: „A împrăștiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac” (2 Corinteni 9:9).

 

Pavel i-a îndemnat pe cititorii lui să dăruiască din inimă, să pună deoparte în mod regulat o parte din venitul lor ca să poată dărui cu ușurință când el sau Tit urmau să vină în biserica lor pentru a strânge darurile și a le trimite creștinilor în nevoie din Ierusalim. El a dat de exemplu o biserică pentru a încuraja alte biserici la aceeași generozitate. „Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos și pentru dărnicia ajutorului vostru față de ei și față de toți” (2 Corinteni 9:13).

 

Cum ar trebui să facem o prioritate din dăruire atunci când nu avem posibilitatea să susținem toate cauzele sau nevoile care ne sunt prezentate?