[duminică, 9 iunie] Păstrați ce este bine
Pentru că Evanghelia trebuie dusă pretutindeni pe glob, creştinii întâlnesc tot felul de norme şi de practici, multe ţinând de familie şi de relaţiile sociale. Una dintre marile întrebări pe care şi le pun misionarii este legată de modul în care ar trebui să se raporteze la diferite norme culturale în numeroase aspecte, inclusiv în relaţiile de familie, cu care ei nu se simt prea confortabil.
1. Ce putem învăţa din versetele următoare despre nevoia de a ne depăși propriile prejudecăţi când venim în contact cu alte culturi?
Faptele 10:1-28,34,35
”În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om numit Simon Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.” Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope. A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă”. „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat”. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat”. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo. Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; scoală-te, pogoară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis”. Petru deci s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune”. Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt om!” Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi. „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.”
”Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.”
Hristos a murit pentru păcatele fiecărui om, de oriunde. Mulţi pur şi simplu încă nu cunosc acest mare adevăr. Misiunea evanghelistică a creştinilor stă tocmai în a le duce această veste bună, împreună cu invitaţia de a-I răspunde Mântuitorului. Pentru că Dumnezeu nu arată niciun fel de părtinire, creştinii sunt chemaţi să-i trateze pe toţi semenii lor cu respect şi cu integritate, dându-le şansa de a primi şi ei vestea bună a mântuirii.
2. La ce concluzie au ajuns primii misionari creștini în lucrarea lor? Ce lecţie putem extrage din următoarele texte?
Faptele 15:19,20,28,29
”De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.”
”Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”
1 Corinteni 2:2
”Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.”
1 Tesaloniceni 5:21,22
”Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău.”
Deşi fiecare societate oglindeşte starea căzută a oamenilor din cadrul ei, ea poate avea şi unele norme şi convingeri compatibile cu Scriptura, chiar utile pentru cauza Evangheliei. Valoarea acordată relaţiilor din familie şi din comunitate în multe părţi ale lumii este un bun exemplu în acest sens. Creştinii pot susţine şi întări ce este bun şi conform cu principiile biblice.
În acelaşi timp, adevărul lui Dumnezeu nu trebuie supus compromisului. Istoria bisericii arată că, din nefericire, compromisul şi adaptarea la normele sociale a făcut loc unor credinţe pseudocreştine care se dau drept creştinism autentic. Satana pretinde că este dumnezeul acestei lumi şi este încântat să genereze confuzie, dar Isus a răscumpărat această lume şi Duhul Său îi călăuzeşte pe urmaşii Săi în tot adevărul (Ioan 16:13).
Cât din credința ta este modelat de societate și cât este adevăr biblic? Cum poți învăța să faci deosebire între cele două?
