[sâmbătă+duminică, 28-29 iunie] Asuprirea: Contextul și nașterea lui Moise

 

 

Text de memorat:

 

 

Exodul 2:23-25

„23 După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. 24 Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. 25 Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţăt de ei”.

 

Cartea Exodul rezonează cu istorii ale unor oameni oprimați, marginalizați, persecutați, exploatați și umiliți. Așadar oamenii care se simt astăzi abandonați, uitați și înrobiți pot găsi speranță, deoarece același Dumnezeu care i-a salvat pe evrei îi poate salva și pe ei.

 

Cartea Exodul vorbește despre luptele existențiale, despre nedreptățile și încercările aferente vieții. Oricine poate fi încurajat de relatarea intervențiilor divine în favoarea celor care suferă. Dumnezeu ia inițiativa de a-i elibera pe cei care se încred în El. Noi nu trebuie decât să acceptăm, prin credință, ceea ce El ne oferă. Acesta este motivul pentru care cartea Exodul ar trebui studiată, deoarece arată ce a făcut Domnul Isus pentru noi toți. Este o carte despre răscumpărare, eliberare și salvarea finală – toate acestea sunt ale noastre, prin credința în Isus Hristos și în ceea ce El ne-a garantat.

 

În mijlocul frământărilor și al întunericului, dacă ochii noștri sunt ațintiți asupra lui Dumnezeu, Îi putem recunoaște prezența, grija și ajutorul în timp ce ne conduce spre veșnica Țară Promisă.

 

 

Zilnic

 

Exodul 17 – 23
1. Ce ținea Moise în mână pe vârful dealului, ajutat de Aron și de Hur?
2. Peste câți oameni a sugerat Ietro să fie puse căpetenii?
3. La ce nu avea voie să se uite poporul?
4. Care era pedeapsa pentru vrăjitoare?

 

Ellen G. White, „Faptele apostolilor”, cap. 27
5. Ce cuprindeau tratatele vrăjitorilor despre farmece și de ce nu au fost păstrate sau vândute?

 

 

[duminică, 29 iunie] Poporul lui Dumnezeu în Egipt

 

Cartea Exodul se numește în ebraică șemot, „nume”, potrivit cuvintelor cu care începe acest document antic. „Iată numele…” sunt primele cuvinte din Exodul. Numele celor din familia patriarhului Iacov sunt enumerate chiar de la început.

 

1. Ce adevăr crucial găsești în Exodul 1:1-7?

 

Exodul 1:1-7

„Iată numele fiilor lui Israel intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: 2 Ruben, Simeon, Levi, Iuda, 3 Isahar, Zabulon, Beniamin, 4 Dan, Neftali, Gad şi Aşer. 5 Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt. 6 Iosif a murit şi toţi fraţii lui, şi toată vârsta aceea de oameni. 7 Fiii lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei”.

 

Cartea Exodul începe cu o rememorare a binecuvântării lui Dumnezeu. Când s-au stabilit în Egipt, patriarhul Iacov și familia sa numărau doar 70 de persoane (Geneza 46:27; Exodul 1:5), dar israeliții „s-au înmulțit, s-au mărit, au crescut și au ajuns foarte puternici. Și s-a umplut țara de ei” (Exodul 1:7). La momentul exodului numărau „aproape șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii” (Exodul 12:37).

 

2. Potrivit textelor din Exodul 1:8-11, care era situația israeliților la momentul exodului?

 

Exodul 1:8-11

„8 Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. 9 El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. 10 Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.” 11 Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon”.

 

Textul biblic descrie istoria copiilor lui Israel în Egipt în culori sumbre. Cartea Exodul începe cu înrobirea lor de către asupritorii egipteni și cu munca silnică pe care aceștia le-au impus-o. Cartea se încheie însă cu prezența liniștitoare și alinătoare a lui Dumnezeu în cort, în centrul taberei israelite (vezi Exodul 40). Între acești doi poli este descris triumful lui Dumnezeu. Prin eliberarea poporului Său din sclavie, prin despărțirea Mării Roșii și prin înfrângerea celei mai puternice armate din acea vreme se dezvăluie victoria spectaculoasă a lui Dumnezeu asupra forțelor răului.

 

În mod paradoxal, relatarea subliniază faptul că, cu cât opresorii „îl asupreau mai mult, cu atât [poporul Israel] se înmulțea și creștea” (Exodul 1:12). Adică, indiferent de intrigile oamenilor, Dumnezeu este în continuare suveran și Își va salva poporul, chiar dacă împrejurările par disperate, cel puțin din perspectivă umană.

 

S-a ridicat un nou faraon care nu-l cunoștea pe Iosif. Ce ne spune această relatare despre faptul că nu ar trebui să considerăm niciodată circumstanțele, în special cele pozitive, un lucru sigur?

 

 

 

Post-ul [sâmbătă+duminică, 28-29 iunie] Asuprirea: Contextul și nașterea lui Moise apare prima dată în Studiu Biblic.

Biblia zilnică BibliaZilnica.ro