[sâmbătă, 20 aprilie] Când ești singur
Text de memorat:
Geneza 2:18
”Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Un caz uimitor şi dureros, în acelaşi timp, a ţinut prima pagină a ştirilor cu ani în urmă. O femeie tânără a fost găsită moartă în apartamentul ei. Deşi moartea era tragică în sine, ceea ce a făcut ca povestea ei să fie şi mai tristă a fost faptul că, atunci când a fost găsită, femeia era moartă de zece ani. Zece ani! Întrebarea pe care şi-au pus-o oamenii era cât se poate de îndreptăţită: Cum este posibil, într-un oraș mare ca acesta, cu atât de mulţi oameni și cu atâtea mijloace de comunicare, ca o femeie, care nu era o persoană fără locuinţă, un om al străzii, să fie moartă de atâta timp și nimeni să nu știe?
Deşi o situaţie extremă, cazul acesta este un exemplu al unei realităţi: mulţi oameni suferă de singurătate. În 2016, The New York Times a publicat un articol intitulat „Cercetătorii faţă în faţă cu epidemia de singurătate”. Problema este reală.
De la început, noi, oamenii, nu am fost creaţi să fim singuri. Încă din Eden, am fost meniţi să trăim în compania altor fiinţe omeneşti, în diferite grade de apropiere. Desigur, a intervenit păcatul şi nimic nu a mai fost ca înainte.
În această săptămână vom studia despre convieţuire şi singurătate în diferitele momente ale vieţii, situaţii prin care, probabil, fiecare a trecut la un moment dat. Dacă nu ai trecut pe aici, consideră-te o persoană privilegiată.
BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Deuteronomul 30 – Iosua 2
1. De ce anume le-a spus Domnul israeliţilor că „atârnă” viaţa şi lungimea zilelor lor?
2. Despre cine scrie că era împărat în Israel când a fost dată Legea?
3. Despre cine a spus Moise că „vor suge bogăţia mărilor”?
4. Din ce cuvinte ale iscoadelor se vede că înţeleseseră că Domnul dăduse ţara în mâinile israeliţilor?
Istoria mântuirii, cap. 61
5. Ce se spune despre prietenii pe care moartea i-a despărţit?
