[vineri, 19 aprilie] Un gând de încheiere

 

 

În istoria călătoriilor lui Israel prin pustie, vedem un lung şir de greşeli făcute în faţa schimbărilor, şi aceasta în ciuda uimitoarei manifestări a dragostei şi a puterii lui Dumnezeu. Chiar înainte ca Israel să intre în ţara promisă şi să se confrunte astfel cu o altă mare schimbare, Moise i-a spus poporului: „Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe toţi aceia care se duseseră după Baal-Peor. Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi. Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. … Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare-aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi” (Deuteronomul 4:3-9). Cât de important este să nu uităm ce a făcut Domnul pentru noi! Şi ce altă cale mai bună de a nu uita există decât aceea de a le spune altora din generaţia noastră şi generaţiilor care vin după noi? Să observăm însă cât de importantă a fost familia în toate aceste cazuri – li se ceruse să-şi înveţe copiii despre toate experienţele lor. Iar păcatul de la Peor a fost ceva ce viza direct viaţa de familie. „Nelegiuirea care a atras judecăţile lui Dumnezeu asupra lui Israel a fost imoralitatea. Impertinenţa femeilor de a atrage suflete în cursă nu s-a sfârşit la Baal-Peor.” – Ellen G. White, Căminul adventist, p. 326