[Joi] 6 Decembrie

De ce spune Isus că este ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii (că este bine de ei, că sunt binecuvântați)?

 

În perioada imediat următoare învierii lui Isus, când, ca urmare a lucrării ucenicilor, începând cu Ziua Cincizecimii, biserica creștină s-a dezvoltat foarte mult, credincioșii au început să fie persecutați. Mii de credincioși au murit pentru că nu au vrut să renunțe la convingerile lor. Erau duși în arenele circurilor să fie pradă leilor înfometați; au fost crucificați, bătuți, aruncați în cazane cu ulei încins. Dar, cu toate acestea, biserica creștea, iar persecuția părea că îi face pe creștini să fie și mai hotărâți, și mai statornici în a-L urma pe Isus.

 

Biblia ne vorbește și despre o altă persecuție – în Matei 24:21 (”Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi”) și Apocalipsa 7:14 (”„Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului”). Cum este numită persecuția aceasta în Apocalipsa? Cum vom putea să rezistăm? Numai cerând ajutor și protecție de la Dumnezeu. El Însuși ne-a făgăduit acest lucru.

 

Notează pe rândurile de mai jos motivele pentru care, în opinia ta, creștinii persecutați în primele secole au rezistat în fața persecuției?

 

Tertullian, un autor creștin din primele secole ale istoriei creștine, a spus: „Sângele martirilor este sămânța Evangheliei.” Ce semnificație crezi că au cuvintele sale?