Cu ani în urmă, un evreu, pe nume Mike Gold, a scris o carte cu titlul Evreu fără să știu. Descriind anii copilăriei, pe care și-a petrecut-o în New York, autorul povestește că mama îi spunea să nu treacă niciodată de anumite străzi, care erau foarte aproape de casa lor. Însă nu i-a spus că locuiau într-un ghetou evreiesc. Nu a putut să-i spună că ceilalți considerau că sângele care curge prin venele lui nu este curat. Copiii nu înțeleg lucrurile acestea. În ziua în care curiozitatea l-a împins să treacă de „hotarul” impus de mama lui, a fost oprit de un grup de băieți mai mari decât el care l-au întrebat: „Hei, piciule, ești jidan?”

 

Pentru că nu mai auzise niciodată cuvântul acesta, singurul răspuns pe care l-a putut da a fost: „Nu știu.” Următoarea întrebare a fost: „Ești dintre cei care L-au omorât pe Hristos?” Din nou, Mike a spus: „Nu știu.” Nu auzise niciodată despre Hristos. Atunci l-au întrebat unde locuiește și, când le-a spus, au reacționat pe loc: „E clar, ești jidan!”

 

Apoi au început să țipe la el: „Ești un ucigaș! Neamul tău L-a omorât pe Hristos. Aici e teritoriu creștin! Noi suntem creștini! Te învățăm noi imediat să stai unde îți este locul!” L-au bătut, l-au umplut de sânge, i-au rupt hainele și l-au gonit acasă, țipând: „Noi suntem creștini! Tu L-ai omorât pe Hristos! Să stai la tine, cu jidanii tăi! Să nu te mai prindem pe aici!”

 

Când a ajuns acasă, mama l-a întrebat îngrozită ce i s-a întâmplat. „Nu știu” a răspuns Mike. Avea fața plină de sânge. Mama l-a spălat, i-a dat alte haine, apoi a încercat să-l liniștească. Copilul a ridicat spre ea fața plină de zgârieturi și vânătăi și a întrebat-o: „Mami, cine este Hristos?”

 

Mike Gold a murit în 1967. Înainte de a muri, primea hrană de la un fel de cantină de ajutor pentru bătrâni a Bisericii Catolice din New York. Doamna care îl avea în grijă a spus despre el: „Mike Gold mănâncă de la masa lui Hristos, dar probabil că nu-L va accepta niciodată din cauza felului în care a auzit prima dată despre Numele Lui”.


Părerea mea