[Duminică] 6 Mai
Iată părerea mea
Cât au fost în Egipt, israeliţii au fost robi. Munceau ziua întreagă şi nici în Sabat nu se puteau odihni, aşa cum ar fi vrut Dumnezeu. Aproape că uitaseră că mai există şi odihnă şi că există un timp anume, o zi de odihnă – Sabatul. Dumnezeu Şi-a eliberat poporul prin minuni şi iată că acum israeliţii puteau din nou să se odihnească în Sabat. El i-a învăţat cum să ţină această zi ca pe o zi sfântă. Le-a schimbat şi „regimul alimentar” şi i-a învăţat să-şi pregătească de vineri mâncarea pentru Sabat.
Israeliţii îşi terminaseră toate proviziile luate din Egipt şi se temeau că vor suferi de foame. Dumnezeu a promis că Se va îngriji El Însuşi de hrana lor şi le-o va pregăti în „bucătăriile cerului”, de unde le-o va trimite în fiecare dimineaţă. Era din belşug pentru toţi, pe săturate. Tot ce aveau ei de făcut era să o strângă dimineaţa pentru toate mesele zilei. Oamenii nu mai văzuseră niciodată ceva asemănător cu hrana aceea pe care le-o dădea Dumnezeu şi, pentru că nu ştiau ce este, oamenii i-au zis „mană”, care înseamnă „ce este aceasta?” .
Dar Dumnezeu a făcut o precizare. Dorea ca poporul Său să se pregătească în mod deosebit pentru Sabat. Ştii cum? Citeşte Exodul 16.
”Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieşirea lor din ţara Egiptului. 2 Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron. 3 Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” 4 Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. 5 În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” 6 Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară, veţi înţelege că Domnul este Acela, care v-a scos din ţara Egiptului. 7 Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?” 8 Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile, pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotrivaDomnului.” 9 Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiaţi-vă înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile’.” 10 Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s-a arătat în nor. 11 Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12 „Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine, şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.” 13 Seara au venit nişteprepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei. 14 Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. 15 Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” 16 Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” 17 Israeliţii au făcut aşa şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin. 18 În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. 19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţa.” 20 N-au ascultat de Moise şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa, dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. 21 Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană şi, când venea căldura soarelui, se topea. 22 În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta. 23 Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!” 24 Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise, şi nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi. 25 Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.26 Veţi strânge timp de şase zile, dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.” 27 În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit. 28 Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele? 29 Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” 30 Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea. 31 Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere. 32 Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului’.” 33 Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană[a] şi aşază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” 34 După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.35 Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului. 36 Omerul este a zecea parte dintr-o efă.”
