Vin oaspeţi

 

Ce bucurie! Ne vin oaspeţi! Poate vin Gabi, Grig, Mona, Dana, tanti Mimi sau unchiul Gelu din străinătate, poate prietenii pe care i-am cunoscut în vacanţă la munte, poate un profesor de la şcoală, pe care vrem să-l impresionăm. Oricine şi oricum ar fi, ne pregătim să ne putem întâmpina oaspeţii cât mai bine.

Cred că tot aşa ar trebui să ne gândim şi la Sabat. Te-ai gândit vreodată aşa?

Încearcă să te duci cu mintea înapoi, la săptămâna creaţiei. Dumnezeu a creat totul în şase zile. Pământul era gata: împodobit în chip minunat cu flori, cu iarbă şi pomi; fuseseră făcute păsările, peştii şi vieţuitoarele mării, animalele de uscat. Soarele strălucea şi o adiere răcoroasă împrospăta aerul grădinii în care Adam şi Eva descopereau fericirea de a exista. Toate erau „foarte bune” (Geneza 1:31).

În prima seară de vineri, cum am zice azi, adică la sfârşitul celei de-a şasea zile a săptămânii, Dumnezeu a hotărât o schimbare de ritm – Şi-a încetat lucrul şi S-a odihnit timp de douăzeci şi patru de ore.

Biblia spune: „Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit” (Geneza 2:1,2).

În limba ebraică, verbul „a se odihni” face parte din aceeaşi familie cu „odihnă” şi „Sabat” şi înseamnă „a se opri din lucru”. Aşa a făcut Dumnezeu. Adică, ceva mai mult. Cartea Genezei continuă: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (vers. 3). Cu alte cuvinte, El a dorit să pună deoparte această zi, pentru ca noi, oamenii, să ne bucurăm în fiecare săptămână, amintindu-ne de puterea Sa creatoare.

El dorea, de asemenea, să ne dea ocazia să fim cu El într-un mod deosebit. Să-L aşteptăm cu bucurie, ca pe un oaspete iubit, care vine la noi, în Ziua Lui!

Adesea, mama şi tata ne spun: „Ai grijă, nu uita! Ţine minte ce ţi-am spus!” Prietenii, profesorii, părinţii trebuie să ne amintească uneori anumite lucruri, pentru că „uitarea” ni le şterge din minte.

Şi Dumnezeu ştie că uităm, de aceea ne îndeamnă, plin de iubire, să ne amintim de Sabat. De fapt, porunca privitoare la Sabat este chiar în inima, în miezul Legii alcătuite din cele Zece Reguli ale Fericirii – locul cel mai important (Exodul 20:8,9).

Amintindu-ne de Sabat, Domnul vrea să ne amintim că El este Creatorul, care a făcut lumea în şase zile, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, ca să ne ofere nouă, în această zi, bucuria prezenţei Sale.

Cum am putea să uităm Sabatul, când ştim că în această zi Dumnezeu Însuşi doreşte să Se întâlnească, personal, cu noi? „Adu-ţi aminte” înseamnă să ne pregătim, de vineri seara, de la apusul soarelui, să-L întâmpinăm pe Cel ce vine la această întâlnire cu noi (Leviticul 23:32).
5


Părerea mea