Iată părerea mea

 

Când au fost eliberaţi din robia egipteană, israeliţii au fost învăţaţi să serbeze Paştele în fiecare an, ca o aducere-aminte a acestei eliberări. Dar Paştele trebuia să fie şi un simbol al eliberării de păcat, care avea să fie asigurată prin Isus, prin jertfa Lui, adusă pentru mântuirea tuturor oamenilor. Paştele arăta către moartea lui Isus pe cruce. În ultima joi seara, înainte de moartea Sa, Isus a serbat Paştele cu ucenicii. A doua zi, a fost răstignit. În felul acesta, El S-a oferit ca jertfă pentru păcat şi a pus capăt tuturor ceremoniilor care arătau spre venirea Sa. De aceea, la acel ultim Paşte, Isus a instituit Cina Domnului, care avea să ia locul Paştelui. Această nouă rânduială urma să arate înapoi, la moartea Sa pe cruce, dar şi înainte, către a doua Sa venire.

 

Caută în dicţionar să vezi ce înseamnă „împărtăşire”. Care dintre sensuri se potriveşte cel mai bine cu tot ce am discutat până acum despre Sfânta Cină?

 

„Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.” (1 Corinteni 10:16,17) 


Părerea mea