Compară afirmaţiile lui Ellen White de la Flash cu cele din capitolele 9 şi 10 din Tragedia veacurilor ce sunt redate în continuare:

Ellen White citându-l pe Martin Luther: „Să mă ferească Dumnezeu, în mila Sa, de o biserică în care nu sunt decât sfinţi. Doresc să locuiesc cu cel umil, cu cel slab, cu cel bolnav, care îşi cunoaşte şi simte păcatele şi care geme şi strigă mereu la Dumnezeu, din adâncul inimii lui, ca să primească mângâiere şi sprijin.” (p. 191)

 

„Contrastul dintre ucenicii Evangheliei şi susţinătorii superstiţiilor papale nu era mai mic în rândurile învăţaţilor decât între oamenii de rând… «Împotriva apărătorilor în vârstă ai ierarhiei papale, care neglijaseră studiul limbilor şi cul- tivarea literaturii… era acum un tineret nobil, devotat studiului, cercetării Scripturii şi familiarizat cu operele Antichităţii. Având o minte activă, un suflet nobil şi o inimă întreprinzătoare, aceşti tineri au acumulat în scurtă vreme atâtea cunoştinţe, încât mult timp nimeni nu se putea măsura cu ei.» […] Ca urmare, atunci când aceşti tineri apărători ai Reformei se întâlneau cu învăţaţii Romei, în orice adunare, îi atacau cu atâta uşurinţă şi siguranţă, încât aceşti bărbaţi ignoranţi ezitau, se încurcau şi cădeau într-un meritat dispreţ în ochii tuturor.” (p. 195, 196)


Părerea mea