Ediția instructori (st. 11)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să definească închinarea adevărată şi rolul ei în marea luptă dintre Dumnezeu şi Satana.

La nivelul sentimentelor: Să aibă sentimente de admiraţie şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru ceea ce este El şi pentru ceea ce a făcut.

La nivel practic: Să I se închine lui Dumnezeu cu inima şi cu mintea.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Închinarea autentică

A. Ce se înţelege prin cuvântul „închinare”? Ce acţiuni pot fi considerate parte a închinării?

B. Cum putem face distincţie între închinarea adevărată şi cea falsă?

C. Ce rol are închinarea în fiecare dintre cele trei solii îngereşti?

II. Sentimente: Măreţia lui Dumnezeu

A. Ce aspect al caracterului lui Dumnezeu contează cel mai mult pentru tine? Ce aspect este cel mai relevant pentru situaţia în care te găseşti acum?

B. Ce sentimente ai când te gândeşti la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine?

III. Practic: Închinare cu toată fiinţa

A. Prin ce diferă închinarea cu inima de închinarea cu mintea?

B. Ce înseamnă „să-L slăvim” pe Dumnezeu?

Rezumat: Închinarea este un semn de stimă şi de respect, dar şi de slujire şi de supunere. Pentru caracterul Său şi pentru că le-a răscumpărat, fiinţele create Îi datorează lui Dumnezeu închinare, ca semn al dependenţei de El.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Apocalipsa 14:6,7

Ideea de bază: Închinarea adevărată este un răspuns al inimii faţă de caracterul lui Dumnezeu şi faţă de lucrarea Sa pentru noi.

Discuţie introductivă. Apostolul Ioan ne îndeamnă să fim extrem de atenţi cui ne închinăm. Noi ar trebui să ne închinăm doar lui Dumnezeu ca semn al loialităţii faţă de El. Există posibilitatea să „ne închinăm” altcuiva sau la ceva, fără să fim conștienți că facem lucrul acesta? Cum ar trebui să fie închinarea adusă lui Dumnezeu ca să fie primită de El, plăcută înaintea Lui?

De discutat: Cum putem face diferenţa între sistemul adevărat de închinare şi un sistem fals de închinare?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Comentariu biblic

I. Natura închinării
(Revezi împreună cu grupa Apocalipsa 4:8-11.)

Biblia utilizează mai multe cuvinte greceşti şi ebraice pentru a exprima diferitele aspecte ale închinării. Cuvintele ebraice pentru închinare pun accent pe onoarea, respectul şi veneraţia aduse cuiva prin anumite gesturi, precum îngenuncherea şi plecăciunea, în semn de umilinţă şi de supunere. Însă închinarea în Vechiul Testament nu se limitează la gesturi. Ea include ideea de ascultare şi de slujire, ca dovadă a închinării reale. Isaia arată că închinarea de formă, neînsoţită de ascultare, nu este deloc închinare (Isaia 1:10-17; 58).
În Noul Testament, găsim termeni similari care pot avea sensul de plecăciune, reverenţă, dovadă de stimă şi respect sau slujire. Cuvântul cel mai frecvent întâlnit este proskyneō, care are sensul de bază de „a trimite cuiva sărutări simbolice”. El reflectă probabil obiceiul de a-i aduce omagiu unui împărat sau unui demnitar prin îngenuncherea înaintea lui şi prin sărutarea picioarelor lui, în semn de vasalitate sau de supunere faţă de autoritatea sa (vezi William F. Arndt, F. Wilbur Gingrich, Frederick W. Danker şi Walter Bauer, A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, 2000, p. 882). Prin urmare, când foloseşte acest termen cu referire la Dumnezeu, Noul Testament transmite mai mult decât gestul fizic al sărutului sau al plecăciunii. A ne închina lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte măreţia şi autoritatea Sa, a înţelege că El este Creatorul şi noi suntem creaturile şi a ne recunoaşte nevrednicia, neputinţa şi totala dependenţă de El. Recunoaşterea aceasta implică şi dispoziţia de a-L accepta ca Domn în viaţa noastră.
Închinarea autentică are câteva caracteristici importante. În primul rând, ea este îndreptată doar către Dumnezeu (Deuteronomul 6:13; Matei 4:10). În al doilea rând, nu este impusă cu forţa. Este un răspuns natural în faţa caracterului lui Dumnezeu şi a lucrării Sale de a ne răscumpăra. Ia naştere în inimă, din voinţa proprie, nu prin constrângerea exercitată de alţii. În al treilea rând, nu este doar o activitate din Sabat dimineaţă sau o parte a serviciului divin. Este un stil de viaţă. Fiinţele vii din sala tronului (Apocalipsa 4) se închină zi şi noapte. Ideea aceasta, de închinare continuă, ne sugerează că fiecare cuvânt şi fiecare faptă a noastră ar trebui să aducă onoare Numelui lui Dumnezeu.
Închinarea autentică are o capacitate specială de a ne uni. Atunci când în viaţa noastră primează închinarea la Dumnezeu, suntem mai puţin înclinaţi către lucrurile care ne diferenţiază. Fie că ne închinăm singuri sau la biserică, ne închinăm împreună cu ceilalţi credincioşi de pe această planetă şi Îi aducem laude lui Dumnezeu. Închinarea ne oferă astfel ocazia de a recunoaşte că facem parte din comunitatea creştinilor. Ea ne reaminteşte totodată că depindem de Dumnezeu. Mândria şi gelozia, care contribuie la discordie, ar trebui să dispară când recunoaştem că toţi suntem fiinţe create de Dumnezeu şi depindem de El.

De discutat: Din ce punct de vedere este ascultarea închinare? Cum arată o viaţă de închinare?

II. Închinarea şi marea luptă
(Revezi împreună cu grupa Apocalipsa 14:6-12.)

Rolul central al închinării în cele trei solii îngereşti şi în contextul mai larg al marii lupte dintre Dumnezeu şi Satana ne arată cât de important este să înţelegem ce înseamnă ea. Lupta aceasta a început în cer în momentul în care Satana s-a răzvrătit şi, în mândria lui, a vrut să se înalţe mai presus de Dumnezeu (Isaia 14:14). Conflictul cosmic a continuat cu contestarea de către el a caracterului lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu Îşi demonstrează caracterul prin manifestările abundente ale iubirii şi harului Său, manifestări care îndeamnă la închinare, Satana obţine închinarea prin înşelăciune. El încearcă să ne îndepărteze atenţia de la Dumnezeu şi să stabilească un sistem alternativ de închinare. Solia primului înger ne aduce aminte că singura persoană demnă de închinare este Dumnezeu, Creatorul universului. Respectarea zilei a şaptea sfinţite de El constituie un act de închinare şi de credincioşie faţă de El. Totuşi, dacă limităm închinarea la ziua de închinare, pierdem implicaţiile mai ample ale mesajului. Închinarea la Creator nu are loc doar prin închinarea directă din ziua rânduită de El, ci şi prin preţuirea celor create de El. Este un mod de închinare față de Creator și prețuirea fiinţelor şi lucrurilor create de El. Solia celui de-al doilea înger vorbeşte despre dragostea şi harul lui Dumnezeu, dându-le o avertizare celor amăgiţi de căile false de mântuire şi de închinare. Iar în solia îngerului al treilea vedem că alegerea altcuiva ca obiect de închinare duce în final la moarte, dar alegerea de a ne închina lui Dumnezeu duce la viaţă. Şi este normal să fie aşa, deoarece Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul vieţii. Deconectarea de la Sursa de viaţă echivalează cu moartea.

De discutat: De ce crezi că este închinarea tema principală a soliilor celor trei îngeri? Cum îţi poţi da seama dacă te închini Creatorului sau dacă ai căzut pradă vreunui sistem fals de-al lui Satana? În ce fel ne unesc soliile celor trei îngeri?

3. APLICAŢIA

De obicei, limităm sensul închinării la serviciul divin din Sabat. Totuşi sensul ei este mult mai larg. Ajută-i pe membrii grupei să descopere şi celelalte aspecte ale închinării.

Întrebări

1. Închinarea nu include doar intonarea de imnuri şi rugăciunea. De ce crezi că limităm sensul acestui cuvânt la serviciile divine din Sabat şi la alte servicii religioase?

2. De ce crezi că serviciile divine li se par unora fără sens? Ce poate spune acest fapt despre închinarea lor din restul săptămânii?

3. Cum putem face din închinare un stil de viaţă?

4. Este participarea ta la închinare un răspuns al inimii?

4. ACTIVITATE

Suntem chemaţi să ne închinăm Dumnezeului care ne-a creat şi ne-a răscumpărat. Activităţile de mai jos îi ajută pe participanţi să-şi concentreze atenţia asupra lui Dumnezeu.

SUGESTII

1. Organizaţi un serviciu divin care să-i ajute pe credincioşi să-şi îndrepte atenţia către un anumit aspect al caracterului lui Dumnezeu.

2. Planificaţi o seară de rugăciune. Organizaţi-o în aşa fel încât fiecare sesiune de rugăciune să se concentreze pe o anumită temă şi să apeleze la moduri diferite de a vă ruga.

3. Ascultă o cântare despre măreţia lui Dumnezeu. Apoi roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să cunoşti frumuseţea şi caracterul Său în moduri noi.