Ediția instructori (st. 6)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să analizeze metaforele biblice ale unităţii care arată ce rol important are unitatea pentru biserică şi pentru misiunea ei.
La nivelul sentimentelor: Să conştientizeze rolul important îndeplinit de Trinitate în viaţa şi unitatea bisericii.
La nivel practic: Să preţuiască aportul fiecărui membru la existenţa şi la misiunea bisericii.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Metafore ale unității bisericii

A. Poporul lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, templul Duhului Sfânt, trupul lui Hristos, Păstorul şi oile – acestea sunt câteva metafore ale noţiunii de biserică. În ce fel subliniază fiecare ideea unităţii dintre credincioşi?

B. Ce ne transmit ele despre cum arată unitatea şi despre cum se realizează ea?

II. Sentimente: Dumnezeu şi unitatea bisericii

A. Ce contribuţie are fiecare Persoană a Trinităţii la unitatea bisericii, potrivit imaginilor prezentate în cadrul acestui studiu?

B. De care din aceste contribuţii are nevoie cel mai mult biserica ta locală?

III. Practic: Fiecare credincios este important

A. Ce ne spun aceste metafore ale bisericii despre atitudinile pe care trebuie să le aibă fiecare credincios faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţii şi surorile de credinţă?

B. Ce poţi face în mod concret pentru a recunoaşte valoarea fiecărui membru al bisericii locale?

Rezumat: Metaforele bisericii din Noul Testament exprimă dependenţa bisericii de Dumnezeu şi relaţiile armonioase pe care toţi cei din poporul lui Dumnezeu sunt chemaţi să le aibă între ei.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: 1 Corinteni 12:12

Ideea de bază: Relaţia cu Dumnezeu ne plasează într-o relaţie specială cu alţi creştini. Ea ne influenţează felul în care ne percepem pe noi dar şi pe ceilalţi, fiindcă ne conştientizează că depindem de Domnul pentru toate nevoile noastre şi că tuturor ne-a fost adresată chemarea de a-I sluji.

Discuţie introductivă. Când şi-a preluat postul la un spital din străinătate, Wendy s-a trezit înconjurată de oameni necunoscuţi, foarte diferiţi de ea. Colegii ei erau de naţionalităţi diferite şi făceau parte din diferite mari religii ale lumii. La prima vedere, avea prea puţine în comun cu ei. Totuşi, petrecând timp cu ei, a aflat că o colegă studiase în ţara ei natală. Un coleg era evreu ortodox şi, fireşte, respecta Sabatul. Însă nu punctele acestea comune i-au ajutat în primul rând să se apropie, ci relaţia lor comună cu spitalul. Toţi erau extenuaţi după programul de lucru. Toţi completau formularele necesare până seara târziu şi participau la aceleaşi conferinţe. Toţi se bucurau când pacienţii internaţi de mult timp se însănătoşeau şi plecau acasă şi se întristau când alţii decedau. Relaţia lor cu spitalul a influenţat atât de mult relaţia dintre ei, încât în câteva luni au început să socializeze regulat în afara serviciului.

De discutat: Povesteşte dacă ţi s-a întâmplat ca, într-un grup din care faci parte, relaţiile dintre membrii grupului să fie influenţate de relaţia comună cu cineva sau ceva. Ce factori din această relaţie au contat pentru relaţiile dintre membrii grupului? Ce ne spune aceasta despre schimbările aduse de relaţia cu Isus în relaţiile pe care le avem cu semenii?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Biblia conţine nenumărate imagini ale bisericii. Studiul de săptămâna aceasta se ocupă de cinci dintre ele. Secţiunea aceasta analizează trei dintre ele, din perspectiva relaţiei pe care o are biserica cu fiecare Persoană a Dumnezeirii. În timp ce analizaţi fiecare metaforă, încercaţi să înţelegeţi ce fel de unitate vrea Dumnezeu să existe în biserica Sa şi cum contribuie fiecare Persoană a Dumnezeirii la unitatea aceasta.

Comentariu biblic

I. Poporul lui Dumnezeu
(Revezi împreună cu grupa 1 Petru 2:9, 10; Exodul 19:5,6 şi Leviticul 26:12.)

Când a declarat că biserica este „poporul lui Dumnezeu”, apostolul Petru a conectat-o cu poporul Israel din Vechiul Testament. Când auzeau această expresie, credincioşii evrei se gândeau automat la istoria lor ca popor al legământului, întrucât ea denotă în esenţă o relaţie. Însă accentul nu cade pe indivizii care compun poporul, ci pe acţiunile şi pe caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care a adus la existenţă acest popor. El l-a ales şi El l-a răscumpărat, l-a mântuit. Noi suntem proprietatea Lui, iar identitatea şi destinaţia noastră vin de la El.

Expresia „poporul lui Dumnezeu” evidenţiază statutul privilegiat de care ne bucurăm pentru că am fost puşi deoparte în slujba unui Dumnezeu drept şi milos. Am cunoscut la nivel individual şi colectiv harul Său. Metafora aceasta subliniază experienţa noastră comună. Cu toţii am fost aleşi şi puşi deoparte şi am cunoscut harul şi îndurarea Sa. Ne tragem identitatea din Hristos şi avem ca ţel vestirea puterilor Lui minunate. Metafora aceasta are potenţialul de a ne uni, în măsura în care ne recunoaştem toţi eşecurile din trecut, privilegiile din prezent şi speranţa viitoare comună în Hristos.

De discutat: De ce subliniază Petru că odinioară nu eram un popor, dar că acum suntem poporul lui Dumnezeu? Cum ar trebui să ne schimbe viaţa zilnică identitatea aceasta?

II. Templul Duhului Sfânt
(Revezi împreună cu grupa 1 Corinteni 3:16,17.)

Probabil că metafora bisericii ca templu a trezit în mintea ascultătorilor lui Pavel imagini diferite. Credincioşii evrei au legat biserica de istoria lui Israel şi de impunătorul Templu din Ierusalim, centrul religiei şi culturii evreieşti. Credincioşii din afara graniţelor Palestinei s-au gândit poate la un templu păgân greco-roman, precum cel al lui Apollo. Însă toţi înţelegeau foarte bine la ce se referea apostolul. Templele din Orientul Apropiat antic aveau câteva particularităţi comune şi o simbolistică comună. Ele erau construite cu multă atenţie şi din materialele de cea mai bună calitate, pentru că erau o locuinţă pentru o divinitate. Sigur că Dumnezeu nu putea locui într-o asemenea clădire, însă prezenţa templului Său oferea asigurarea că El locuia în mijlocul poporului Său, aşa cum promisese. Datorită prezenţei Sale acolo, templul era sfânt şi era un loc de comunicare între El şi poporul Său. De asemenea, templul vorbea despre puterea Sa. El arăta că Dumnezeu este interesat şi implicat în viaţa poporului Său.
Aidoma templului, biserica trebuie să Îl reprezinte adecvat pe Dumnezeul care locuieşte în ea. Ea este chemată să reflecte caracterul Său. Da, fiecare membru al ei este chemat să-L reprezinte, însă imaginea transmisă de biserică în ansamblu oferă o mărturie mai puternică pentru cei din jur. În concluzie, biserica unită este o dovadă despre caracterul şi despre puterea lui Dumnezeu. Cine distruge reflectarea aceasta a caracterului Său distruge templul Său pentru că aduce atingere scopului pentru care el există.

De discutat: Prin ce se face vizibilă prezenţa lui Dumnezeu în biserica Sa? Cum anume este distrusă raţiunea de a fi a templului Duhului Sfânt prin distrugerea unităţii bisericii? Pavel avertizează că Dumnezeu îl va nimici pe cel care nimiceşte acest templu. De ce este atât de aspră pedeapsa pentru nimicirea templului Duhului Sfânt?

III. Trupul lui Hristos
(Revezi împreună cu grupa 1 Corinteni 12:12-26.)

Metafora trupului a fost utilizată de unii politicieni greco-romani, precum Menenius Agrippa, pentru a sublinia unitatea statului; Pavel nu o foloseşte în premieră. Însă el îi dă o interpretare foarte diferită de Menenius. Din perspectiva politicianului, unitatea se realiza atunci când clasele sociale inferioare îşi înţelegeau locul în ierarhie şi când se supuneau conducerii patricienilor. Pavel, în schimb, îi încuraja pe membrii bisericii să le dea cinste membrilor mai slabi şi mai puţin vizibili ai trupului, fiindcă şi ei erau la fel de necesari în funcţionarea bisericii. Diversitatea membrilor bisericii trebuie apreciată, pentru că Dumnezeu Însuşi a plănuit să existe părţi diferite şi roluri diferite. O importanţă egală în ilustraţia folosită de Pavel o au interrelaţiile dintre diferitele părţi componente ale trupului. Fiecare parte are nevoie de cealaltă şi este afectată de reuşita sau de eşecul celeilalte.

De discutat: Concepţia lui Pavel despre trup este diferită de concepţiile politicienilor antici. Ce atitudini şi valori existente în societatea contemporană sunt dezaprobate de metafora trupului?

3. APLICAŢIA

Întrebări

1. Metafora bisericii ca popor al lui Dumnezeu ne încurajează să ne recunoaştem identitatea spirituală. Ce relaţie există între această identitate şi unitatea noastră ca biserică? În relaţia cu ceilalţi, dezvăluim cel mai frecvent alte elemente ale identităţii noastre, ca de exemplu naţionalitatea. Ce elemente ale identităţii tale tinzi să dezvălui înainte de componenta spirituală? Stau aceste elemente în calea unităţii bisericii?

2. Cum s-a schimbat părerea ta despre membrii bisericii şi interacţiunea ta cu ei la gândul că ei sunt membrii trupului lui Hristos?

Activitate

Spune-i unui membru al bisericii tale locale (alege pe cineva care de regulă nu este apreciat pentru activitatea sa) câteva cuvinte de apreciere pentru darurile sale sau pentru slujirea sa.

4. ACTIVITATE

SUGESTII

Scriitorii Noului Testament au apelat la metafore înţelese de cititori. Imaginea templului le era cunoscută evreilor, pentru că templul făcea parte din moştenirea lor spirituală şi era valoros pentru ei. De asemenea, imaginea păstorului cu oile le era familiară celor mai mulţi ascultători. Însă pentru noi astăzi, imaginile acestea sunt mai puţin familiare. Căutaţi câteva metafore ale unităţii bisericii mai relevante astăzi pentru voi şi pentru concetăţenii voştri. Apoi, pornind de la una dintre ele, compuneţi o parabolă sau spuneţi o poveste prin care să arătaţi cum ar trebui să funcţioneze biserica.