Poezia studiului 5

Minunea camerei de sus

Fapte 1.12-14; 2.5-13,42-47; 4.32-37; 5.1-11; 2 Cor. 9.8-15.

Peste inima credinței, cincizecimea veșniciei
Își revarsă vestea bună-n faptele uceniciei,
Să se-audă-n orice limbă adevărul mântuirii
Celui cere ne îmbracă-n învierea-nveșnicirii.

Pentru cei trimiși să ducă vestea bună, azi, mulțimii,
Camera de sus rămâne avangarda cincizecimii;
Doar unirea îndeobște-a părtășiei sfințitoare
Va-ncălța cu Duhul vieții, tălpile așteptătoare!

Zilnic împărțind Cuvântul ca o pâine aburindă,
Cincizecimea, hristocentric, cu Duh Sfânt să ne cuprindă;
Anania și Safira între noi să nu mai fie,
Teologic, Babel piară ca și Țapul în pustie!

Cincizecimea Celui care a promis că iarăși vine,
Vrea ca-n orișicare limbă să se-audă clar și bine
Vestea bună care strânge, într-o dragoste frățească,
Inimile însetate de iertarea Lui cerească!

Până harul se închide și Hristos la noi coboară,
Să redevenim, prieteni, o biserică primară,
Sub a cincizecimii ploaie, vestea bună-armonioasă,
Pentru Cel ce ne iubește și ne vrea curând acasă!

Cornel Mafteiu
București,28.10.2018