group of people hold hands circle around a cross Resurse

Secretul unităţii

Sabat după-amiază, 20 octombrie

[Hristos] Se roagă ca ucenicii Lui să fie una, aşa cum El şi Tatăl sunt una; iar unitatea aceasta a credincioşilor trebuie să fie o mărturie pentru lume că El ne-a trimis şi că purtăm dovada harului Său.
Noi trebuie să intrăm într-o relaţie sfântă şi apropiată cu Răscumpărătorul lumii. Noi trebuie să fim una cu Hristos, aşa cum El este una cu Tatăl. De ce schimbare extraordinară are parte poporul lui Dumnezeu când ajunge să fie una cu Fiul lui Dumnezeu! Gusturile, înclinaţiile, ambiţiile şi pasiunile noastre trebuie toate supuse şi aduse în armonie cu gândul şi cu spiritul lui Hristos. Aceasta este lucrarea pe care Domnul vrea să o facă pentru cei care cred în El. Viaţa şi purtarea noastră trebuie să aibă influenţă asupra lumii. Spiritul lui Hristos trebuie să aibă control asupra vieţii urmaşilor Săi, astfel ca ei să vorbească şi să acţioneze ca Isus. Hristos spune: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu.” – My Life Today, p. 252

Păcatul celor din vechiul Israel a fost că au nesocotit voinţa exprimată a lui Dumnezeu şi şi-au urmat propria cale, după îndemnurile inimilor lor nesfinţite. Cei din Israelul modern calcă grăbit pe urmele lor, şi dezaprobarea Domnului va fi cu siguranţă rostită împotriva lor.
Niciodată nu este greu să facem ce ne place, dar să acţionăm direct împotriva propriilor înclinaţii înseamnă să ne luăm crucea. Hristos S-a rugat ca ucenicii Săi să fie una, după cum El este una cu Tatăl. Pentru Hristos, această unitate este confirmarea în faţa lumii că Dumnezeu L-a trimis. Unirea credincioşilor cu Hristos se va realiza doar atunci când se va renunţa la voinţa personală în diferite chestiuni. Pentru aceasta ar trebui să ne rugăm şi să lucrăm toţi cu hotărâre, răspunzând astfel, atât cât este posibil, rugăciunii lui Hristos pentru unitatea bisericii Sale. – Mărturii, vol. 5, ed. 2016, pp. 82–83
Urmăreşte desăvârşirea caracterului şi tot ce faci, fie că este văzut şi apreciat sau nu de ochiul omului, să fie făcut exclusiv pentru slava lui Dumnezeu, pentru că Îi aparţii lui Dumnezeu şi pentru că El te-a răscumpărat cu preţul vieţii Sale. Fii credincios în lucrurile mici ca şi în cele mari; învaţă să rosteşti adevărul, să pui întotdeauna în practică adevărul. Inima ta să fie pe deplin supusă lui Dumnezeu. Dacă te afli sub stăpânirea harului Său, vei face mici gesturi de bunătate, te vei ocupa de îndatoririle care îţi sunt aproape şi vei aduce în viaţa şi în caracterul tău toată lumina posibilă, împrăştiind pe cărarea vieţii darurile iubirii şi binecuvântării. Faptele tale vor dăinui cât veşnicia. Ceea ce ai făcut în viaţă se va vedea în cer şi va dura de-a lungul veacurilor nesfârşite pentru că va fi preţuit de Dumnezeu. – My Life Today, p. 219

Duminică, 21 octombrie: Binecuvântaţi în Hristos

Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi, pentru că au fost luate toate măsurile prin faptul că singurul Său Fiu S-a oferit ca preţ de răscumpărare pentru om. Cei care vor pieri vor pieri fiindcă refuză să fie înfiaţi de Dumnezeu prin Hristos Isus. Mândria îl împiedică pe om să accepte măsurile luate pentru mântuire. Însă el nu va fi acceptat înaintea lui Dumnezeu pe baza meritelor lui. El va fi acceptat doar prin harul împărtăşit al lui Hristos, prin credinţa în Numele Său. Nu putem lua faptele sau sentimentele de fericire de moment ca dovadă că am fost aleşi de Dumnezeu, pentru că cei aleşi sunt aleşi prin Hristos. – Our High Calling, p. 78

Întemeierea pământului a fost precedată de stabilirea legământului pe baza căruia toţi cei ascultători, toţi cei care, prin harul bogat pus la îndemâna lor, aveau să devină sfinţi în caracter şi fără vină înaintea lui Dumnezeu prin însuşirea acestui har, aveau să fie copii ai lui Dumnezeu. (…)
Când credem fără rezerve că suntem ai Săi prin adopţie, putem avea o pregustare a cerului. (…) Suntem aproape de El şi putem avea o comuniune plăcută cu El. Ne formăm imagini clare despre duioşia şi compasiunea Sa, iar inimile ne sunt zdrobite şi înmuiate când contemplăm iubirea pe care ne-o oferă. Simţim cu adevărat că Hristos locuieşte în suflet. Rămânem în El şi ne simţim acasă cu Isus. (…) Conştientizăm iubirea lui Dumnezeu şi ne odihnim în iubirea Sa. Cuvintele n-o pot descrie – ea este mai presus de orice cunoaştere. Suntem una cu Hristos şi viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Avem asigurarea că, la apariţia Celui care este viaţa noastră, vom apărea şi noi cu El în slavă. Cu încredere temeinică, Îl putem numi pe Dumnezeu Tatăl nostru. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 52

Dumnezeu a pregătit toate mijloacele pentru ca scopul Său cu privire la crearea omului să nu fie împiedicat de Satana. După ce Adam şi Eva au adus moartea în lume prin neascultarea lor, pentru neamul omenesc a fost oferită o jertfă preţioasă. Oamenilor le-a fost atribuită o valoare mai mare decât au avut la început. Când L-a dat pe Hristos, singurul Său Fiu, ca preţ de răscumpărare pentru lume, Dumnezeu a dat tot cerul.

Primirea lui Hristos îi conferă omului o valoare. Jertfa Sa aduce viaţa şi lumina pentru toţi aceia care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal. Dragostea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este răspândită în inima fiecărui membru al trupului Său, purtând cu ea puterea plină de viaţă a Legii lui Dumnezeu Tatăl. În felul acesta, Dumnezeu poate să rămână cu omul, iar omul poate să rămână cu Dumnezeu. – Solii alese, cartea 1, ed. 2012, pp. 262–263

Luni, 22 octombrie: Surparea zidului

Pentru cei care cred, Hristos este o temelie sigură. Pe această Stâncă vie pot clădi atât iudeii, cât și neamurile. Este destul de cuprinzătoare pentru toţi și destul de tare pentru a susţine greutatea și povara lumii întregi. Acesta este un fapt recunoscut în mod clar de Pavel. În ultimele zile ale lucrării sale, adresându-se unui grup de credincioși dintre neamuri care rămăseseră statornici în iubirea lor faţă de adevărul Evangheliei, apostolul a scris: Voi sunteţi „zidiţi pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Efeseni 2:19-20). – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 128
Petru a redat evenimentele primei întâlniri cu cei dintre neamuri, spunând: „Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca şi peste noi la început. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.» Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”

După ce au auzit raportul acesta, ucenicii au tăcut şi au fost convinşi că întregul comportament al lui Petru a fost o împlinire exactă a planului lui Dumnezeu, iar vechile lor prejudecăţi şi exclusivismul lor au fost nimicite pe deplin de Evanghelia lui Hristos. „După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.»” – Istoria mântuirii, ed. 2009, p. 227

Așa cum i-a trimis pe ucenici atunci, tot la fel Hristos îi trimite astăzi pe membrii bisericii Sale. Aceeași putere pe care au avut-o apostolii o au și ei. Dacă ei vor face din Dumnezeu tăria lor, El va lucra cu ei, și lucrarea lor nu va fi în zadar. Fie ca ei să-și dea seama că Domnul Și-a pus semnătura asupra lucrării în care sunt prinși. (…) El ne cere să mergem și să spunem cuvintele pe care ni le-a dat, simţind pe buzele noastre atingerea Sa sfântă.

Hristos i-a dat bisericii o însărcinare sfântă. Fiecare membru trebuie să fie un canal prin care Dumnezeu poate împărtăși lumii comorile harului Său, bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos. Mântuitorul dorește atât de mult ca slujitorii Săi să prezinte lumii Spiritul și caracterul Său! Nu există nimic de care lumea să aibă atâta nevoie ca de manifestarea prin oameni a iubirii Mântuitorului. Întreg cerul așteaptă bărbaţi și femei prin care Dumnezeu să poată descoperi puterea creștinismului.

Biserica este instrumentul lui Dumnezeu pentru vestirea adevărului, împuternicită de El să facă o lucrare deosebită; și, dacă ea este loială faţă de El, ascultătoare de toate poruncile Sale, atunci înăuntrul ei va dăinui măreţia harului divin. Dacă ea va fi credincioasă îndatoririlor ei, dacă Îl va cinsti pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, atunci nu există putere care să-i stea împotrivă. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 441–442

Marţi, 23 octombrie: Unitatea într-un singur trup

Domnul Hristos Îşi pregăteşte un popor, aducându-l la unitatea credinţei, ca toţi să poată fi una, aşa cum El este una cu Tatăl. Trebuie să se renunţe la diferenţele de opinie, astfel încât toţi să ajungă la unitate în corpul bisericii, să aibă acelaşi gând şi aceeaşi simţire. 1 Corinteni 1:10: „Vă indemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.” Romani 15:5,6: „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să-L slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” Filipeni 2:2: „Faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.” – Mărturii, vol. 1, ed. 2010, p. 276

Deşi fiecare dintre noi are o lucrare şi o responsabilitate personală înaintea lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie să-şi urmeze propria judecată în mod independent, fără a ţine cont de simţămintele şi de părerile fraţilor lui, deoarece un asemenea comportament ar duce la dezordine în biserică. Pastorii au datoria de a respecta judecata şi gândirea fraţilor lor, dar, atât relaţia dintre ei, cât şi relaţia dintre doctrinele pe care le prezintă, trebuie să fie verificate prin testul Legii şi al Mărturiei, iar apoi, dacă inima lor se lasă învăţată, nu va exista nicio dezbinare între noi. Unii sunt înclinaţi spre dezordine şi se îndepărtează de marile pietre de hotar ale credinţei, dar Dumnezeu îi îndeamnă pe slujitorii Lui să fie una în credinţă şi în spirit. – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, ed. 2007, p. 42
Hristos v-a chemat să călcaţi pe urmele Sale, să-L urmaţi în viaţa Sa de sacrificiu şi de tăgăduire de sine, să fiţi interesaţi de măreaţa lucrare de mântuire a omenirii căzute. Voi nu aveţi o percepţie corectă a lucrării pe care Dumnezeu vă cere să o îndepliniţi. Modelul vostru este Hristos. Ceea ce vă lipseşte este dragostea. Acest principiu curat şi sfânt deosebeşte caracterul şi purtarea creştinilor de cele ale oamenilor lumeşti. Dragostea divină are o influenţă puternică, purificatoare. Ea locuieşte doar în inimile reînnoite şi se revarsă în mod natural către semeni.
„Să vă iubiţi unii pe alţii”, spune Mântuitorul nostru, „cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” Hristos ne-a lăsat un exemplu pentru ceea ce este dragostea curată, dezinteresată. Până acum, voi nu v-aţi văzut deficienţele în această privinţă şi nu v-aţi dat seama cât de mare nevoie aveţi de acest principiu ceresc, fără de care toate scopurile voastre bune şi tot zelul vostru – chiar dacă ar fi de aşa natură, încât să vă daţi toate bunurile pentru a-i hrăni pe săraci şi v-aţi da corpul să fie ars – nu sunt nimic. Aveţi nevoie de acea dragoste care este îndelung răbdătoare, care nu se mânie, care acoperă totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Fără spiritul dragostei, nimeni nu poate fi asemenea lui Hristos. Cu acest principiu viu în suflet, nimeni nu poate fi asemenea lumii. – Mărturii, vol. 2, ed. 2011, p. 137

Miercuri, 24 octombrie: Conducătorii bisericii şi unitatea

Dumnezeu doreşte ca poporul Lui să fie unit în cele mai strânse legături ale părtăşiei creştine; încrederea în fraţii noştri este esenţială pentru prosperitatea bisericii; unitatea în acţiune este importantă într-o situaţie de criză religioasă. Un singur pas imprudent, o singură acţiune neglijentă pot arunca biserica în dificultăţi şi în încercări din care este posibil să nu-şi revină ani de zile. Un singur membru al bisericii care este stăpânit de necredinţă poate să-i ofere marelui vrăjmaş un avantaj care să afecteze prosperitatea întregii biserici şi, ca urmare, multe suflete pot fi pierdute. Isus doreşte ca urmaşii Lui să se supună unul altuia; doar atunci Dumnezeu îi poate folosi ca instrumente ale Sale, pentru a-i salva pe unii prin alţii, deoarece este posibil ca unul să nu vadă pericole pe care ochiul altuia le vede mai repede, dar, dacă cel care nu le vede va asculta cu încredere avertizarea, se va scuti singur de multe încurcături şi încercări. – Mărturii, vol. 3, ed. 2011, p. 390
Umblă smerit înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-L ca Învăţător al tău! Este o mare nenorocire să nu fii în stare să vezi în alţii însuşiri superioare şi capacităţi de o mai mare utilitate decât ale tale. (…)

Dacă n-ar fi darurile şi binecuvântările Dumnezeului nostru milostiv, am fi pierduţi pentru veşnicie. Atunci nimeni să nu-şi trâmbiţeze propriile laude, hrănindu-se cu presupusa lui înţelepciune. Dacă cineva şi-ar produce singur talentele pe care le are, lauda de sine ar fi atunci oarecum justificată. Dar omul nu are nimic bun care să emane de la el. Să nu dăm dovadă de lipsă de înţelepciune prin înălţarea eului. Să ne plecăm în adâncă smerenie la picioarele Aceluia care ne-a încredinţat talentele pe care le avem. Să folosim şi să îmbunătăţim aceste talente, dând înapoi Dătătorului atât capitalul, cât şi dobânda.(…)

Ca o încredinţare sacră, fiecare talent trebuie folosit corect. Aceia pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnicii Lui trebuie să cerceteze Scriptura în mod serios ca să poată vesti adevărurile ei şi altora, conducându-i pe calea deschisă pentru răscumpăraţii Domnului. Prin învăţătură şi exemplu, trebuie să-i instruim pe alţii ca, prin harul lui Hristos, să poată fi ascultători de toate poruncile lui Dumnezeu şi îmbrăcaţi cu dreptatea lui Hristos… „Ferice de cei ce îşi spală hainele (în KJV: care păzesc poruncile Lui) ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate” (Apocalipsa 22:14). – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 195

Dumnezeu călăuzeşte un popor afară din lume şi îl aşază pe platforma înaltă a adevărului veşnic: poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. El doreşte să-i disciplineze şi să-i pregătească pe cei care sunt poporul Său. Între ei nu trebuie să existe dezbinare, unul crezând un lucru, altul având o credinţă şi concepţii total opuse, fiecare acţionând independent de trup. Prin diversitatea darurilor şi a conducătorilor pe care El i-a aşezat în biserică, membrii vor ajunge la unitatea credinţei. – Mărturii, vol. 3, ed. 2011, p. 391

Joi, 25 octombrie: Relaţiile interumane în Hristos

Dumnezeu este slăvit prin cântările de laudă înălţate dintr-o inimă plină de dragoste şi de devotament faţă de El. Atunci când credincioşii consacraţi se adună laolaltă, ei nu trebuie să discute despre defectele altora şi nici să-şi găsească plăcerea în murmurări sau în nemulţumiri; mila şi dragostea, legătura desăvârşirii, acestea trebuie să fie în mijlocul lor. Dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni se revarsă de la sine în cuvinte de afecţiune, de simpatie şi de respect faţă de fraţii lor. Pacea lui Dumnezeu domneşte în inima lor, cuvintele lor nu sunt deşarte, lipsite de valoare şi uşuratice, ci sunt rostite spre mângâierea şi zidirea celorlalţi. – Mărturii, vol. 1, ed. 2010, p. 428

Domnul Isus acţionează prin Duhul Sfânt, fiindcă El este reprezentantul Său. Prin El, Hristos toarnă viaţă spirituală în suflet, trezindu-i la viaţă energiile spre bine, curăţindu-l de murdăria morală şi pregătindu-l pentru Împărăţia Sa. Isus are să le dea oamenilor binecuvântări mari, daruri bogate. El este Sfetnicul minunat, infinit în înţelepciune şi putere şi, dacă recunoaştem puterea Duhului Său şi dacă ne lăsăm modelaţi de El, vom ajunge desăvârşiţi în El. Ce gând minunat este acesta! În Hristos „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El” (Coloseni 2:9,10).
Inima umană nu va cunoaşte fericirea până când nu se va lăsa modelată de Spiritul lui Dumnezeu. Spiritul aduce sufletul înnoit în conformitate cu Modelul, cu Isus Hristos. Prin influenţa Sa, duşmănia faţă de Dumnezeu se schimbă în credinţă şi dragoste, iar mândria, în smerenie. Sufletul percepe frumuseţea adevărului şi Hristos este onorat prin excelenţa şi desăvârşirea caracterului. Când au loc aceste schimbări, îngerii izbucnesc în cântări minunate, iar Dumnezeu şi Hristos Se bucură pentru sufletele făcute după chipul divin. – Our High Calling, p. 152

În jurul fiecărei familii există un cerc sacru, care ar trebui păstrat intact. Nicio altă persoană nu are dreptul să intre în acest cerc. Nici soţul, nici soţia să nu-i permită nimănui să aibă acces la secretele de cuplu.
Fiecare mai degrabă să dăruiască iubire decât s-o pretindă. Cultivaţi ce este nobil în voi şi fiţi prompţi în recunoaşterea calităţilor celuilalt. Simțământul că este apreciat aduce satisfacţie şi este un stimulent minunat. Afecţiunea şi respectul încurajează străduinţele de a deveni desăvârşit şi dragostea însăşi creşte pe măsură ce activează dorinţa de a atinge ţeluri nobile.
Nici soţul, nici soţia nu ar trebui să-şi dizolve individualitatea în personalitatea celuilalt. Fiecare trebuie să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu. Fiecare trebuie să-L întrebe: „Ce este bine? Ce este rău? Cum pot împlini cel mai bine dezideratul vieţii?” Lăsaţi bogăţia afecţiunii voastre să se reverse către Acela care Şi-a dat viaţa pentru voi. Faceţi ca Hristos să fie primul, ultimul şi cel mai bun în toate. Pe măsură ce dragostea pentru El devine mai adâncă şi mai puternică, dragostea fiecăruia dintre voi pentru celălalt va fi curăţită şi întărită. – Divina vindecare, ed. 2014, p. 348

Cei care niciodată nu au experimentat iubirea duioasă și cuceritoare a lui Hristos nu-i pot conduce pe alţii la izvorul vieţii. Iubirea Lui în inimă este o putere constrângătoare care-i face pe oameni să-L descopere în vorbire, într-un spirit blând și milos, în înălţarea vieţii acelora cu care ei sunt în legătură. Lucrătorii creștini care izbândesc în strădaniile lor trebuie să-L cunoască pe Hristos și, pentru a-L cunoaște, ei trebuie să cunoască iubirea Lui. În ceruri, destoinicia lor ca lucrători este măsurată după capacitatea lor de a iubi așa cum a iubit Hristos și de a lucra aşa cum a lucrat El. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 406

Vineri 26 octombrie: Pentru studiu suplimentar

Mărturii, vol. 9, din secțiunea „Spiritul unităţii”, pp. 134–140, ed. 2010
(179–188 în original).


Părerea mea