Poezia studiului 2

Sub ploaia Celui veșnic

Deut. 28.1-14; Jud. 2.11-13; 17.6; 21.25; 1 Împ. 12,1-16; Prov. 4.1-9; 9.10; Ier.3,12-18;
Fapte 20,25-31; 1 Cor. 1,10-17; 2 Tim 2.14-19; 3.12-18; Iacob 1.5

Dacă certuri și zavistii dăm credinței să îmbrace
Și din Legea Celui veșnic facem sulițe și ace,
Ploaia binecuvântării piere-n valuri de nepace!

Dacă ne plecăm urechea către sfaturi ne-nțelepte
Și sub tălpile credinței punem egoiste trepte,
Ploii binecuvântării îi dictăm să mai aștepte!

Dacă numai ce ne place căutăm noi cu ardoare
Și prin porțile credinței intră zilnic amânare,
Ploaia binecuvântării în discordie dispare.

Dacă vrem ca lupii vremii, Duhul Sfânt să ni alunge
Astăzi rănile credinței să-L rugăm a ni le unge;
Ploaia binecuvântării pâinea păcii ne-o va frânge!

Dacă vrem ca-nțelepciunea, peste tot să ne-nsoțească,
În credință să troneze Legea Lui, duhovnicească,
Ploaia binecuvântării până-n slavă să ne crească!

Dacă vrem să stăm la masă cu Cel care sigur vine,
Azi, în legea Celui veșnic să ne rezidim, creștine,
Ploaia binecuvântării, crezul să ni-l însenine!

Cornel Mafteiu,
București, 10.10.2019