Ediția instructori (st. 3)
Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să remarce preocuparea Domnului Isus pentru unitatea urmaşilor Săi.
La nivelul sentimentelor: Să distingă importanţa unităţii pentru biserică şi pentru misiunea ei.
La nivel practic: Să reprezinte fidel înaintea semenilor dragostea lui Dumnezeu şi unitatea.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Un mandat al unităţii
A. Ce legătură există între natura şi caracterul lui Dumnezeu şi unitatea creştină?
B. Rugăciunea pentru unitate apare printre alte cereri făcute de Isus pentru urmaşii Lui. Ce relaţie există între aceste cereri și problemele cu care aveau să se confrunte primii creştini după moartea Sa?
C. De ce a fost Isus atât de preocupat de unitatea urmaşilor Lui?
II. Sentimente: Unitatea este necesară pentru misiune
A. Ce efecte are dezbinarea urmaşilor lui Isus asupra misiunii bisericii?
B. Ce idee transmite dezbinarea bisericii despre natura şi caracterul lui Dumnezeu?
III. Practic: Să dăm dovadă de dragoste şi respect
A. Ce imagine despre Dumnezeu le transmitem oamenilor prin relaţiile pe care le avem între noi în momentul de faţă?
B. Ce ne împiedică să le transmitem o imagine fidelă?
C. Ce paşi trebuie să urmezi pentru a reflecta mai fidel caracterul Său?
Rezumat: Rugăciunea lui Isus din Ioan 17 dovedeşte că marea Sa dorinţă era ca urmaşii Lui să reprezinte fidel caracterul lui Dumnezeu înaintea lumii. Unitatea în scopuri dintre Tatăl şi Fiul înseamnă că unitatea creştină este indispensabilă pentru îndeplinirea acestui obiectiv.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Ioan 17:20,21
Ideea de bază: Urmaşii lui Isus au fost chemaţi să reprezinte înaintea lumii dragostea şi caracterul lui Dumnezeu prin unitatea dintre ei.
Discuţie introductivă. Când m-am mutat în Statele Unite pentru a urma programul de formare postuniversitară, am devenit, fără voia mea, o ambasadoare a ţării mele. (N. red.: Este vorba de autoarea acestui material.) Când mă auzeau vorbind, oamenii presupuneau că accentul meu este specific vorbitorilor din Noua Zeelandă. Presupuneau că modul în care mă îmbrăcam reflecta stilul neozeelandez. Toate cuvintele, gesturile şi chiar preferinţele culinare îmi erau monitorizate şi considerate a reflecta cu fidelitate locul de unde provin. În multe cazuri, presupunerile erau corecte, dar în alte privinţe, nu erau.
Fiecare creştin este chemat să fie un ambasador al lui Dumnezeu. Concepţiile şi faptele noastre influenţează felul în care vor înţelege cei din jurul nostru caracterul Său. Dacă suntem egoişti şi creăm tensiuni între noi, vom da o mărturie greșită despre Dumnezeul nostru. Dar dacă suntem uniţi între noi şi dacă ne iubim unii pe alţii, reprezentăm fidel caracterul lui Dumnezeu.
De discutat: Ai fost în vreo situaţie „ambasador” fără voie? Ce impresie ai creat prin faptele tale despre persoana, ţara sau biserica pe care ai reprezentat-o? Reuşeşti să creezi o impresie mai bună atunci când eşti „ambasador” de bunăvoie? Explică.
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Comentariu biblic
Conţinutul rugăciunii ample din Ioan 17, cunoscută şi ca rugăciunea de Mare-preot a Domnului Isus, ne sugerează că El a dorit să-i încurajeze pe ucenici pentru a face faţă problemelor cu care urmau să se confrunte când aveau să fie lipsiţi de prezenţa Sa fizică.
I. Relaţia esenţială
(Revezi împreună cu grupa Ioan 17:2,3,20-23.)
Tema centrală a rugăciunii din Ioan 17 o constituie relaţia dintre Tatăl şi Fiul. Este o relaţie de dragoste şi de unire desăvârşită, care a existat „înainte de întemeierea lumii” (vers. 24). Tatăl este numit „singurul Dumnezeu adevărat” (vers. 3), „Sfinte Tată” (vers. 11) şi „Neprihănitule Tată” (vers. 25). Titlurile acestea descriu caracterul Său şi faptele Sale. Isus este numit „Hristos” (vers. 3), „Fiul” (vers. 1) şi Cel „pe care L-ai trimis Tu” (vers. 3), care îndeplineşte lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl.
Relaţia dintre Tatăl şi Fiul constituie fundamentul cerinţelor adresate de Isus urmaşilor Săi şi modelul pe care ei trebuie să-L urmeze. Ea reapare în cuvintele lui Isus despre viaţa veşnică. Viaţa veşnică depinde de cunoaşterea Tatălui şi a Fiului. Dar nu de cunoaşterea faptului că există. Clarificarea „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” sugerează că, pentru a avea viaţa veşnică, trebuie să Îl cunoaştem pe Dumnezeu personal, din experienţă, trebuie să cunoaştem lucrarea Sa de îndreptăţire şi de răscumpărare.
Pasajul acesta afirmă că Tatăl şi Fiul sunt de natură divină şi sunt uniţi. Tatăl Îi dă Fiului, iar Fiul, la rândul Lui, dă mai departe ce a primit de la Tatăl.
De discutat: Ce legătură au titlurile Tatălui şi Fiului cu ideile principale din Ioan 17? Ce înseamnă pentru biserică faptul că Dumnezeu este generos?
II. Proslăvirea şi misiunea lui Isus
(Revezi împreună cu grupa Ioan 17:1-5.)
Misiunea lui Isus a fost să le facă cunoscute oamenilor Numele şi cuvintele lui Dumnezeu (Ioan 17:6-8) şi să Îl proslăvească. În cultura ebraică, numele era un semn distinctiv şi o definiţie a caracterului. De aceea, din faptul că Isus a făcut cunoscut Numele Tatălui se înţelege că El a făcut cunoscut caracterul Său. Şi a făcut acest lucru arătând, prin faptele Sale, că Dumnezeu este dragoste.
Isus Îi cere lui Dumnezeu la începutul rugăciunii Sale să Îl proslăvească. Aceasta nu este o cerere egoistă. Ea se bazează pe unitatea Sa cu Tatăl şi susţine misiunea Sa de a face cunoscut caracterul Tatălui. Dacă Tatăl şi Fiul sunt una, atunci, dacă Isus este proslăvit, şi Tatăl este proslăvit. Isus cere prin urmare să-Şi încheie misiunea astfel ca dragostea Tatălui să fie vizibilă şi înţeleasă, pentru ca Tatăl să primească cinstea şi slava care I se cuvin.
De discutat: Citeşte alte texte din Ioan în care apare cuvântul „proslăvi”; după aceea arată ce înţelege Ioan prin acest cuvânt. Se referă la evenimentul petrecut la înălţarea lui Isus la cer sau la altceva? În ce sens este Hristos proslăvit în urmaşii Lui?
III. Isus Se roagă pentru toţi urmaşii Săi
(Revezi împreună cu grupa Ioan 17:6-26.)
În continuarea rugăciunii Sale, Isus arată că şi misiunea credincioşilor constă din a face cunoscut caracterul lui Dumnezeu şi din a-L proslăvi. El recunoaşte că ucenicii vor întâmpina greutăţi în această misiune.
Pentru început, El Se roagă să fie ocrotiţi, invocând Numele şi caracterul lui Dumnezeu. Adică, Se roagă ca Tatăl să-i păzească pentru că El este iubitor, îndurător şi credincios făgăduinţelor Sale. Ei au nevoie să fie ocrotiţi, pentru că rămân într-o lume ostilă valorilor şi principiilor pe care le expun şi, din cauza aceasta, ei sunt ţinta atacurilor lui Satana.
Isus a arătat că cea mai bună cale de a-L reprezenta pe Dumnezeu în lume este prin manifestarea caracterului Său în viaţa zilnică. Ştiind că ucenicii se certaseră pe locurile cele mai înalte din Împărăţie, El S-a rugat mai ales pentru unitatea credincioşilor. Invidia, mândria şi lăcomia puteau să-i despartă şi să păteze imaginea lui Dumnezeu pe care o transmiteau lumii. Pe de altă parte, unitatea ilustra caracterul Său şi, totodată, puterea Sa transformatoare. Este interesant că El nu S-a rugat doar pentru unitatea credincioşilor, ci şi pentru unitatea lor cu El şi cu Tatăl. El a recunoscut că unitatea dintre noi depinde de legătura fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu. Când suntem una cu El, devenim una în scopuri cu El şi relaţiile dintre noi sunt transformate în bine.
Tot transformarea face obiectul cererii Sale ca ucenicii să fie sfinţiţi prin adevăr. Ea are loc atunci când urmaşii Săi îşi însuşesc adevărul care este în Isus. Şi este esenţială pentru a da mărturie despre adevăr.
De discutat: De ce crezi că S-a rugat Domnul Isus ca urmaşii Săi să fie împreună cu El şi să vadă slava Sa? De cine I-a cerut El lui Dumnezeu să-i păzească şi de ce? Ce transformări au loc atunci când avem o relaţie cu Isus? Cum putem păstra relaţia cu El?
3. APLICAŢIA
Întrebări
1. De ce este important să-L cunoaştem personal pe Dumnezeu şi nu doar să avem cunoştinţe despre El?
2. Ce aspecte ale Numelui şi caracterului lui Dumnezeu ne motivează să dăm mărturie despre El?
3. Care dintre cererile făcute de Isus pentru ucenicii Lui sunt cele mai relevante în secolul al XXI-lea?
4. Ce calificativ i-ai da mărturiei tale prezente despre caracterul lui Dumnezeu? Ce îmbunătăţiri poţi face?
5. Ce fel de unitate Îşi doreşte Isus pentru urmaşii Lui? (Sugestie: Gândeşte-te la unitatea dintre Tatăl şi Fiul. Cum arată această unitate în practică?)
4. ACTIVITATE
SUGESTII
1. Compară Rugăciunea Domnească din Matei 6 cu rugăciunea lui Isus din Ioan 17. Apoi răspunde la întrebările următoare: Ce asemănări şi deosebiri există între ele? Se face referire la unitate în Matei 6? Dacă da, unde? La ce aspecte ale caracterului lui Dumnezeu se face referire în fiecare?
2. Notează în jurnalul personal părerea ta despre unitatea cu Dumnezeu şi cu ceilalţi credincioşi la care ai fost chemat şi despre misiunea pe care o ai de îndeplinit.
3. Strânge ştiri recente despre adventiştii de ziua a şaptea. Sortează-le pe două categorii: (1) articolele care transmit o imagine pozitivă despre caracterul lui Dumnezeu şi (2) articolele care pun într-o lumină proastă caracterul Său. Alege unul sau două articole la care să reflectezi. Ce s-ar fi putut face în situaţiile respective pentru a transmite o imagine pozitivă? A contat unitatea în situaţiile acelea? De ce da sau de ce nu?
