Ediția instructori (st. 2)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă că, dacă sunt urmate, sfaturile înţelepte din Cuvântul lui Dumnezeu promovează armonia în poporul Lui.

La nivelul sentimentelor: Să devină conştienţi de nevoia de a înţelege personal voinţa lui Dumnezeu, aşa cum este arătată în Cuvântul Său.

La nivel practic: Să ia decizia de a urma Cuvântul lui Dumnezeu şi nu înclinaţiile personale.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Ascultarea promovează unitatea

A. Cum este definită înţelepciunea în Proverbele capitolele 4 şi 9?

B. Lista binecuvântărilor din Deuteronomul 28:1-14 nu include în mod explicit unitatea. Din ce afirmaţii de aici putem trage concluzia că ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu promovează unitatea?

C. În ce mod duce la armonie ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu? Cum te ajută să răspunzi la această întrebare sfatul apostolului Pavel către corinteni?

II. Sentimente: Nevoia de a înţelege voinţa lui Dumnezeu

A. De ce i s-a părut lui Roboam mai bun sfatul dat de prietenii lui tineri?

B. Ţi s-a întâmplat vreodată să te ataşezi atât de mult de o idee, încât să crezi că ea constituie voia lui Dumnezeu pentru tine? Care a fost consecinţa deciziei tale?

C. Ce situații existente în biserică fac mai necesară ca oricând înţelegerea voinţei lui Dumnezeu?

III. Practic: Ascultarea de voinţa lui Dumnezeu

A. Cum poţi face distincţie între înclinaţiile personale şi voinţa lui Dumnezeu?

B. Ce paşi poţi urma atunci când nu ştii care este voinţa lui Dumnezeu?

Rezumat: Exemplele din Scriptură ne arată că ascultarea statornică de voinţa lui Dumnezeu promovează unitatea şi armonia în poporul Său, în vreme ce neascultarea şi tendinţa de a urma propriile înclinaţii creează condiţiile propice dezbinării.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Proverbele 9:10

Ideea de bază: Tendinţa umană de a face ce ne place nouă, pe baza judecăţii personale, conduce în mod frecvent la probleme care generează disensiuni şi dezbinare. Creştinii pot evita această capcană căutând înţelepciune în Cuvântul lui Dumnezeu şi, în special, în viaţa şi lucrarea Domnului Hristos, esenţa Evangheliei.

Discuţie introductivă. În mai 2015, ploile abundente au produs inundaţii la nord de Brisbane, Australia. Serviciile pentru situaţii de urgenţă i-au avertizat pe conducătorii auto să nu circule în zona afectată, însă mulţi oameni au ignorat anunţul. Unii au luat decizia aceasta pe baza faptului că, în inundaţiile anterioare, apa adunată pe şosele nu fusese niciodată foarte adâncă. Alţii s-au gândit că ştiau foarte bine zona şi că puteau s-o traverseze şi cu ochii închişi. Însă percepţia riscului poate fi foarte slabă în situaţii de urgenţă. Cinci astfel de persoane s-au bazat pe judecata lor deficientă şi şi-au pierdut viaţa când apele le-au luat maşina pe sus. Mulţi alţii s-au găsit în situaţia de a avea nevoie de ajutor pentru a scăpa din calea apelor.

De discutat: Au fost amintite aici două motive pentru care unii au ignorat sfatul sănătos. Din ce alte motive poate decide cineva să ignore sfatul sănătos într-o asemenea situaţie? Cum ai cataloga motivele pentru care oamenii ignoră de obicei nişte realităţi?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Comentariu biblic

I. Distincţia dintre bine şi rău pe baza judecăţii umane
(Revezi împreună cu grupa Judecătorii 17:6 şi 1 Împăraţi 12:1-16.)

Cartea lui Iosua emană de entuziasmul urmaşilor lui Avraam care, în urma unei peregrinări de patruzeci de ani, au intrat, în sfârşit, în Ţara Făgăduinţei. Sub impresia proaspătă a minunilor făcute de Dumnezeu, israeliţii au promis să-I slujească pentru totdeauna şi au repetat jurămintele legământului. Însă tonul se schimbă brusc în deschiderea cărţii Judecătorii. Aici israeliţii sunt descrişi ca o naţiune care se luptă să supravieţuiască invaziilor repetate şi chiar războiului civil. Elanul spiritual cu care au intrat în Canaan s-a risipit de mult şi în locul lui a apărut apatia spirituală şi chiar apostazie. Deşi I-au slujit lui Dumnezeu sub conducerea lui Iosua şi au păstrat vii în minte minunile Sale atât timp cât au trăit, generaţia nouă nu L-a cunoscut în mod direct pe Dumnezeu şi nici nu a ţinut seama de ce făcuse El pentru Israel (Iosua 24:31, Judecătorii 2:7-10). De aceea, oamenii au refuzat să se lase guvernaţi de legile lui Dumnezeu şi au ales să se ghideze în luarea deciziilor după ce le plăcea lor. Ca urmare, ordinea şi coeziunea poporului au dispărut şi au apărut fărădelegea şi rebeliunea. Trista istorie din Judecătorii descrie trecerea israeliţilor de la apostazie la perioade în care erau asupriţi de popoarele vecine; strigau după intervenţia lui Dumnezeu, erau eliberaţi şi ajungeau din nou la apostazie. Se pare că israeliţii uitau foarte repede intervenţiile Domnului şi pierdeau din vedere prezenţa Sa.
După aproximativ o sută de ani, a ajuns la tron regele Roboam, fiul lui Solomon. Înaintea lui, David îi fusese credincios Domnului, Solomon a avut o perioadă bună, apoi a decăzut şi, la sfârşitul vieţii, s-a pocăit, însă poporul tot mai tindea să facă ce îi plăcea. Încă de la începutul domniei, Roboam a trebuit să decidă dacă să continue practicile tatălui său sau să-şi creeze altele. În cele trei zile de gândire stabilite pentru luarea deciziei, s-a consultat cu sfetnicii tatălui său şi cu tinerii de vârsta lui. Cu Dumnezeu nu s-a consultat deloc. Decizia lui de a împovăra poporul şi mai mult a dus la scindarea poporului lui Dumnezeu.

De discutat: Cum au ajuns israeliţii să facă ce le plăcea (Judecătorii 21:25)? Cum ar fi putut evita această greşeală? Era alegerea unui împărat, aşa cum aveau toate popoarele din jur o soluție? De ce da sau de ce nu? De ce anume aveau nevoie, de fapt, copiii lui Israel?

II. Adevărata sursă de înţelepciune
(Revezi împreună cu grupa Proverbele 9:10 şi Iacov 1:5.)

În contrast cu deciziile egoiste din cărţile Judecătorii şi 1 Împăraţi, Scriptura ne arată unde se găseşte adevărata sursă de înţelepciune. Cartea Proverbele şi Epistola lui Iacov identifică înţelepciunea cu Dumnezeu. Proverbele pun accent pe aspectul ei relaţional, îndemnându-i pe ascultători să admită că „frica Domnului este începutul ştiinţei” (Proverbele 1:7). De asemenea, declară că „frica de Domnul este începutul înţelepciunii, şi ştiinţa sfinţilor (în NTR: cunoaşterea Celui Sfânt) este priceperea” (Proverbele 9:10). Înţelepciunea este înţeleasă aici a fi trăită şi găsită în relaţia cu Dumnezeu. Iar relaţia aceasta este prezentată ca o parte indispensabilă a ei. Iacov, în schimb, subliniază că Dumnezeu este Dătătorul înţelepciunii (Iacov 1:5). El pune accent pe bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu, care este binevoitor să le dea înţelepciune tuturor celor care o caută. El asigură înţelepciunea necesară pentru a lua decizii în viaţă.

De discutat: Crezi că există vreo contradicţie între concepţia despre înţelepciune din cartea Proverbele şi cea din Epistola lui Iacov? De ce? Ce relaţie există între aceste două idei? De ce sunt amândouă importante?

III. Concentrarea atenţiei asupra lui Isus
(Revezi împreună cu grupa 1 Corinteni 1:10-17 şi 2 Timotei 2:14-19.)

Corintul era un centru comercial renumit, situat pe istmul care îi poată numele. Apropierea de Atena îi asigura o cultură greco-romană înfloritoare, iar statutul de port maritim favoriza tot felul de vicii. Ne surprinde faptul că exista o biserică acolo. Însă scrisorile lui Pavel şi, mai târziu, ale lui Clement ne arată că biserica aceasta avea probleme mari. O problemă era fragmentarea internă (1 Corinteni 1:10-17). În 1 Corinteni sunt amintite mai multe cauze ale acestei fragmentări, însă în capitolul 1 se arată că o cauză o constituia concentrarea atenţiei membrilor asupra unor conducători şi asupra învăţăturilor lor. Ei nu renunţaseră la credinţă, dar se declarau cu mândrie loiali acestora. Pavel i-a îndemnat să-şi schimbe viziunea. Să nu se mai uite la conducători, care erau oameni, ci să privească la Isus Hristos, inima credinţei lor. Creştinii nu sunt chemaţi să urmeze conducători umani, ci să-L urmeze pe Isus, care, aşa cum subliniază Pavel, nu este nici mândru, nici împărţit. Unitatea poate exista doar atunci când creştinii nu privesc la oameni, ci la Acela care i-a adus împreună şi care a îndepărtat barierele dintre ei. Moartea Lui pe cruce este puterea (1 Corinteni 1:18) şi înţelepciunea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:24), chiar dacă simbolul acesta al ruşinii li se părea o nebunie ascultătorilor greco-romani.

De discutat: Ce fel de unitate aştepta Pavel să existe între credincioşii din Corint? Se aştepta ca ei să fie de acord în absolut toate privinţele? (Compară 1 Corinteni 1:10 cu 1 Corinteni 8:7-13.) În ce fel focalizarea atenţiei asupra lui Hristos aduce unitatea descrisă de Pavel?

3. APLICAŢIA

În teorie, este uşor să susţinem că înţelepciunea de la Dumnezeu este cea mai bună, însă practic, este mai greu să permitem acestei înţelepciuni să ne schimbe viaţa. Ajută-i pe membrii grupei să identifice cauzele acestei reticenţe la schimbare şi apoi să se gândească la rolul relaţiei cu Dumnezeu în aflarea voinţei Sale.

Întrebări

1. De ce găsesc oamenii atât de atractivă ideea de a face ce le place lor? Cum poate deveni mai atractivă aflarea voinţei lui Dumnezeu?

2. De ce pierdem din vedere ce a făcut Dumnezeu pentru noi la scurt timp după ce trece criza? Cum putem preveni această situaţie?

3. De ce ascultarea de voia lui Dumnezeu nu duce întotdeauna la unitate?

4. Ce putem învăţa despre înţelepciune prin simpla relaţie cu Dumnezeu? În ce fel ne ajută relaţia cu El atunci când Îi cerem înţelepciune pentru a rezolva diferite probleme?

5. Cum putem să privim continuu la Hristos în această lume trepidantă?

4. ACTIVITATE

SUGESTII

1. Ia-ţi timp să studiezi primele patru capitole din 1 Corinteni. Creează apoi un studiu biblic sau o prezentare PowerPoint despre soluţia oferită de Pavel la problema dezbinării.

2. Imaginează sau povesteşte o situaţie reală care să ilustreze ce înseamnă să privim la Isus şi la jertfa Sa şi nu la înţelepciunea lumii.