Comentarii inspirate (st. 12)
Întemniţarea în Cezareea
Sabat după-amiază, 15 septembrie
Cazul lui Pavel nu era primul în care un slujitor al lui Dumnezeu găsise între păgâni un adăpost în fața răutății pretinsului popor al lui Iehova. În furia lor împotriva lui Pavel, iudeii adăugaseră o altă crimă la lista neagră ce a marcat istoria acestui popor. Ei și-au împietrit mai departe inimile față de adevăr și și-au făcut astfel și mai sigură soarta. (…)
Puțini și-au dat seama de însemnătatea cuvintelor rostite de Hristos atunci când, în sinagoga din Nazaret, El S-a anunțat ca fiind Cel Uns. El Și-a făcut cunoscută misiunea Sa, aceea de a-i mângâia, de a-i binecuvânta și de a-i mântui pe cei întristați și păcătoși; și, apoi, văzând că mândria și necredința stăpâneau inimile ascultătorilor Săi, El le-a reamintit că, în trecut, Dumnezeu Se îndepărtase de poporul Său ales din cauza necredinței și a răzvrătirii lui și Se descoperise celor din țările păgâne care nu au respins lumina cerului. Văduva din Sarepta și Naaman sirianul trăiseră potrivit întregii lumini pe care o avuseseră, de aceea ei au fost socotiți neprihăniți mai degrabă decât poporul ales al lui Dumnezeu, care se abătuse de la El și sacrificase principiul pentru o viață ușoară și pentru onoare lumească. (…)
Hristos le-a spus iudeilor din Nazaret un adevăr înspăimântător când a declarat că, din cauza apostaziei lui Israel, acolo nu era un loc sigur pentru solul credincios al lui Dumnezeu. Ei nu aveau să-L prețuiască și nici să aprecieze lucrarea Lui. Deşi pretindeau că au o mare râvnă pentru onoarea lui Dumnezeu și binele lui Israel, conducătorii lui Israel erau vrăjmași față de amândouă. Prin învățătură și exemplu, ei duceau poporul mai departe și tot mai departe de ascultarea de Dumnezeu, conducându-l acolo unde El nu putea să-i fie apărare în ziua strâmtorării. – Faptele apostolilor, pp. 416–417
Duminică, 16 septembrie: Înaintea lui Felix
Timp de doi ani nu s-a luat nicio altă măsură față de Pavel, totuși el a rămas mai departe întemnițat. Felix l-a chemat în repetate rânduri și asculta cu atenție cuvintele sale. Însă adevăratul motiv pentru aparenta sa prietenie era dorința după câștig și el a lăsat să se înțeleagă că, prin plătirea unei sume mari, Pavel putea să-și dobândească libertatea. Însă apostolul avea o fire prea nobilă pentru a se elibera prin mituire. El nu era vinovat de nicio crimă și nu avea să se înjosească, săvârșind un rău pentru a-şi dobândi libertatea. Mai mult chiar, el era prea sărac pentru a putea plăti o asemenea răscumpărare, chiar dacă ar fi fost gata să facă aceasta, și nici nu voia ca, pentru sine, să apeleze la bunăvoința și generozitatea convertiților săi. De asemenea, el și-a dat seama că era în mâinile lui Dumnezeu și nu voia să se amestece în planurile lui Dumnezeu pentru el. – Ibidem, p. 426
Cunoașterea lui Dumnezeu este adevărata esență a educației. Educația care înlocuiește această cunoștință sau care o respinge, așa cum l-a respins Felix pe apostolul Pavel când acesta i-a vorbit despre înfrânare, neprihănire și despre judecata viitoare, nu este de la Dumnezeu. Cuvintele lui Pavel l-au impresionat pe Felix, dar guvernatorul l-a expediat pe apostol cu aceste cuvinte: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema” (Faptele 24:25). Şi astăzi, mulți spun la fel. Minților lor li se propun subiecte adânci despre adevăr, probleme înalte cât cerul și vaste cât veșnicia, dar ei spun: „Nu pot să mă gândesc toată ziua la asta, pentru că mă tulbură într-atât, încât nu mai sunt bun de nimic. N-am stăpânit niciodată subiectele Bibliei. Nu pot să abordez acum studierea acestor lucruri. Lasă-mă, deocamdată. Când va fi timpul, am să te chem eu.” Şi astfel, marele Manual al lui Dumnezeu este dat la o parte, nefiind privit ca ceva de care avem nevoie. – Sfaturi pentru pastori, p. 393
Sunt și vor fi întotdeauna persoane care nu acționează înțelept, care, dacă se rostesc cuvinte de îndoială sau necredință, se leapădă de convingerile lor religioase și își urmează propria voință și, datorită acestor procedee, Domnul Hristos este batjocorit. Bieții muritori mărginiți au judecat și condamnat bogatele și prețioasele revărsări ale Duhului, așa cum iudeii au condamnat lucrarea Domnului Hristos. Să fie înțeles de către orice instituție din America – nu vă este încredințată vouă misiunea de a direcționa lucrarea Duhului Sfânt și de a spune cum să Se manifeste. Sunteți vinovați că ați făcut acest lucru. Fie ca Domnul să vă ierte, aceasta este rugăciunea mea. În loc să fi fost respins și înlăturat, așa cum s-a întâmplat, Duhul Sfânt ar fi trebuit să fie bine primit și prezența Sa, încurajată. Când vă veți sfinți prin ascultare de Cuvânt, Duhul Sfânt vă va trimite licăriri ale slavei lucrurilor cerești. Când Îl căutați pe Dumnezeu cu umilință și stăruință, cuvintele pe care le-ați rostit cu răceală se vor aprinde în inimile voastre; adevărul nu va lâncezi atunci pe limbile voastre. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 435
Păcatul unui singur om a răsturnat planurile întregii armate a lui Israel. Atitudinea greşită a unei singure persoane faţă de unul dintre fraţii ei va îndepărta lumina lui Dumnezeu de la poporul Său, până când nedreptatea va fi cercetată şi cauza celui oprimat va fi apărată. Dumnezeu le cere acelora care sunt poporul Lui să fie delicaţi în sentimente şi aprecieri, să-şi lărgească inima, astfel încât sensibilitatea lor să fie largă şi profundă, nu îngustă, egoistă şi meschină. Este nevoie de compasiune nobilă, de largheţe sufletească şi de bunăvoinţă dezinteresată. Atunci, biserica lui Dumnezeu va putea triumfa. Dar atâta timp cât biserica îngăduie ca egoismul să sece compasiunea plină de bunătate şi dragostea delicată şi atentă faţă de fraţi, orice virtute va fi fără putere. Ar trebui să fie ţinut postul descris de Isaia şi să se facă o atentă cercetare de sine, cu dorinţa de a vedea dacă există în ei principiile pe care se cere să le aibă poporul lui Dumnezeu, ca să poată primi bogatele binecuvântări promise. – Mărturii, vol. 3, p. 519
Luni, 17 septembrie: Înaintea lui Festus
În cele din urmă, Felix a fost chemat la Roma pentru a da socoteală de faptele josnice pe care le săvârșise față de iudei. Înainte de a pleca din Cezareea ca răspuns la porunca primită, el s-a gândit „să facă pe placul iudeilor”, lăsându-l pe Pavel în temniță. Felix însă n-a avut succes în încercarea sa de a recâștiga încrederea iudeilor. El a fost destituit din slujbă în mod rușinos și a fost numit ca succesor Porcius Festus, având reședința la Cezarea. (…)
O rază de lumină din cer a strălucit asupra lui Felix atunci când Pavel a vorbit cu el despre neprihănire, cumpătare și judecata viitoare. Aceasta fusese ocazia trimisă din cer spre a-și recunoaște și părăsi păcatele. Dar el a spus solului lui Dumnezeu: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema”. El disprețuise ultima ofertă de har care îi fusese făcută. Niciodată el nu avea să mai primească o altă chemare din partea lui Dumnezeu. – Faptele apostolilor, p. 427
Festus nu știa nimic despre conspirația iudeilor ca să-l omoare pe Pavel și el a rămas mirat de cererea de a fi trimis înaintea cezarului. Totuși cuvintele apostolului au curmat procedura de judecată a curții. Festus, după ce a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce.”
Astfel, o dată mai mult, din cauza urii izvorâte din bigotismul și îndreptățirea de sine a conaționalilor săi, un slujitor al lui Dumnezeu a fost împins să caute ocrotire la păgâni. Aceeași ură l-a silit pe profetul Ilie să fugă pentru a găsi ajutor la văduva din Sarepta; aceeași ură i-a silit pe vestitorii Evangheliei să-i lase pe iudei și să proclame solia la neamuri. Și aceeași ură o au de întâmpinat și în veacul acesta credincioșii lui Dumnezeu. În mulți dintre pretinșii urmași ai lui Hristos există aceeași mândrie, același formalism și egoism, același spirit de asuprire care ocupa un loc așa de mare în inima iudeilor. În viitor, oameni pretinzând a fi reprezentanții lui Hristos vor umbla pe o cale asemănătoare aceleia urmate de preoți și conducători în purtarea față de Hristos și apostoli. În marea criză prin care vor avea de trecut în curând, slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu vor avea de întâmpinat aceeași împietrire a inimii, aceeași hotărâre crudă și aceeași ură neînduplecată. – Ibidem, p. 430
Toți aceia care, în acel timp de răutate, vor fi gata să servească fără teamă lui Dumnezeu după cum le dictează conștiința vor avea nevoie de curaj, statornicie și o cunoaștere temeinică a lui Dumnezeu și a Cuvântului Său; căci cei care sunt credincioși lui Dumnezeu vor fi prigoniți, intențiile lor vor fi răstălmăcite, strădaniile lor cele mai bune vor fi interpretate greșit, iar numele lor lepădate ca fiind rele. Satana va lucra cu toată puterea lui amăgitoare pentru a influența inima și a întuneca priceperea, pentru a face ca răul să apară bine și binele rău. Cu cât va fi mai puternică și mai curată credința poporului lui Dumnezeu și mai stăruitoare hotărârea de a-L asculta, cu atât mai înverșunat se va strădui Satana să stârnească împotriva credincioşilor ura acelora care, deşi pretind că sunt neprihăniți, calcă în picioare Legea lui Dumnezeu. Se va cere cea mai temeinică încredere și hotărârea cea mai eroică pentru a putea ține cu tărie credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. – Ibidem, p. 431
Când religia Lui Hristos va fi disprețuită până la extrem, când Legea Sa va fi mai nesocotită decât oricând înainte, atunci va trebui să avem cel mai fierbinte zel și cea mai neclintită hotărâre. Încercarea la care vom fi supuși va fi aceea de a rezista în apărarea adevărului și a neprihănirii în timp ce majoritatea ne părăsește și de a purta bătăliile Domnului atunci când luptătorii sunt rari. În acel timp, va trebui să acumulăm căldură din răceala altora, curaj din lașitatea lor și loialitate din trădarea lor. – Evenimentele ultimelor zile, p. 180
Biserica poate părea că este pe punctul de a cădea, dar nu va cădea. Ea va rezista, iar păcătoșii din Sion vor fi cernuți, iar pleava va fi despărțită de grâul cel prețios. Aceasta va fi o încercare teribil de grea, totuși va trebui să aibă loc. – Solii alese, cartea 2, p. 380
Pe măsură ce se apropie furtuna, o mare categorie de oameni care, în ciuda faptului că și-au mărturisit credința în solia îngerului al treilea, nu au fost sfințiți prin ascultarea de adevăr își vor părăsi locurile și vor intra în rândurile adversarilor. – Tragedia veacurilor, p. 608
Marţi, 18 septembrie: Înaintea lui Agripa
Apostolul nu s-a intimidat în fața pompei strălucitoare sau a rangului înalt al ascultătorilor săi, căci el știa de cât de mică însemnătate sunt bogăția și poziția lumească. Fala și puterea pământească nu puteau nici măcar pentru o clipă să-i slăbească curajul sau să-i răpească stăpânirea de sine. – Faptele apostolilor, p. 435
Deși era iudeu, Agripa nu împărtășea zelul bigot și prejudecata oarbă a fariseilor. El i-a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de cezar.” Însă cazul fusese deferit acestui cel mai înalt tribunal și acum nu mai era nici sub jurisdicția lui Festus, nici a lui Agripa. – Ibidem, p. 438
În providența Sa, Dumnezeu îi impresionează pe oamenii care participă la adunările noastre de tabără și la serviciile de închinare ale bisericii. Unii vin din curiozitate, alții vin pentru a critica și pentru a ridiculiza. Adesea, ei sunt convinși de păcat. Cuvintele rostite în spiritul dragostei lasă o impresie durabilă în inima lor. Prin urmare, cât de atent ar trebui să fie conduse aceste adunări! Cuvintele să fie rostite cu seriozitate, pentru ca Duhul Sfânt să-i poată impresiona pe ascultători. Un vorbitor care este condus de Duhul lui Dumnezeu are o demnitate sfântă, iar cuvintele lui sunt o mireasmă de viață spre viață. În predici să nu fie nicio ilustrație nepotrivită și nicio anecdotă. Cuvintele rostite să ducă la întărirea spirituală a ascultătorilor. – Letter 19, 1901
În orașele și localitățile noastre, sunt suflete care trăiesc în ignoranță față de adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Mulți pier în păcat. Din curiozitate, unii vin în casele noastre de rugăciune. De aceea, orice cuvânt predicat trebuie să fie o revelație a marilor adevăruri aplicabile acestui timp. Descoperiți tainele răscumpărării înaintea elevilor și înaintea celor adunați să asculte Cuvântul. Aceasta este știința de care au nevoie și cei educați, și cei fără studii. Cea mai înaltă educație se va dovedi în studiul sfintelor taine. Crezute, primite și adoptate în viață, marile adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu vor constitui o educație de cel mai înalt nivel. – Sfaturi pentru pastori, p. 398
Am văzut că adevărul trebuie să fie prezentat în puterea Duhului. Aduceţi-i pe oameni în punctul în care să ia o decizie. Arătaţi-le importanţa adevărului – aceasta poate însemna viaţa sau moartea. Cu zelul cuvenit, scoateţi sufletele din foc! Dar, vai, ce influenţă distrugătoare au avut anumiţi oameni care susţin că Îl aşteaptă pe Domnul lor, dar care sunt proprietari ai unor terenuri întinse şi atractive! Fermele au predicat mai tare, da, mult mai tare decât cuvintele lor, că lumea aceasta este căminul lor. Ziua hotărârilor este amânată. Pacea şi siguranţa domnesc. O, ce influenţă distrugătoare, nimicitoare! Dumnezeu urăşte această ataşare de lume. „Îndepărtaţi-vă de ea, îndepărtaţi-vă!” au fost cuvintele îngerului. – Mărturii, vol. 1, p. 152
Dacă cei ce cred în adevăr nu sunt ajutați de credința lor în aceste zile de relativă pace, ce i-ar mai putea susține când va veni marea încercare și când va fi dat decretul împotriva celor care nu se vor închina chipului fiarei și nu vor primi semnul ei pe frunte sau pe mână? Această vreme solemnă nu este departe. În loc să devină slabi și nehotărâți, copiii lui Dumnezeu ar trebui să adune tărie și curaj pentru vremea strâmtorării. – Mărturii, vol. 4, p. 251
Miercuri, 19 septembrie: Cuvântul de apărare al lui Pavel
Priviți-l pe apostolul Pavel când a fost adus în fața conducătorilor. Discursul lui înaintea lui Agripa este o ilustrare a adevăratei curtoazii, precum și a elocvenței convingătoare. Evanghelia nu încurajează politețea formală, obișnuită în lume, ci amabilitatea și curtoazia care izvorăsc dintr-o adevărată bunătate a inimii. – Slujitorii Evangheliei, p. 123
Hristos le spunea iudeilor necredincioși: „Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovățire pentru păcatul lor.” (Ioan 15:22). Aceeași putere divină vorbise și prin Luther împăratului și prinților germani. Și, pe măsură ce lumina se revărsa din Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Său stăruia pentru ultima oară pe lângă mulți din adunarea aceea. Așa cum Pilat, cu secole mai înainte, a îngăduit mândriei și popularității să-i închidă inima față de Mântuitorul lumii, așa cum Felix l-a trimis tremurând pe solul adevărului: „De astă dată du-te; când voi avea timp te voi chema”, așa cum Agripa cel mândru a mărturisit: „Curând mai vrei tu să mă faci creștin” (Faptele 24:25; 26:28), și totuși au întors spatele soliei trimise de cer, tot așa Carol al V-lea, supunându-se poruncilor mândriei și intereselor lumești, a hotărât să respingă lumina adevărului. – Tragedia veacurilor, p. 164
Ascultați-l pe Pavel în sala de judecată a lui Festus, când împăratul Agripa, convins de adevărul Evangheliei, exclamă: „Aproape m-ai convins să fiu creștin.” Pavel răspunde cu politețe prietenoasă, arătând spre lanțurile sale: „Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci și toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt și eu, afară de lanțurile acestea.”(…)
Deși Pavel a fost închis multă vreme, Domnul Şi-a împlinit prin el lucrarea Sa deosebită. Lanțurile lui aveau să fie mijlocul de a răspândi cunoașterea lui Hristos și de a-L slăvi în felul acesta pe Dumnezeu. Când a fost trimis din cetate în cetate pentru judecată, mărturia lui cu privire la Isus și evenimentele interesante ale convertirii sale au fost relatate înaintea împăraților și guvernatorilor, ca ei să poată fi lăsați fără scuză cu privire la Isus. Mii au crezut în El și s-au bucurat în Numele Lui.
Am văzut că planul special al lui Dumnezeu a fost îndeplinit în călătoria lui Pavel pe mare; El a plănuit ca echipajul vasului să fie martor la puterea Sa, prin Pavel, ca și păgânii să poată auzi Numele lui Isus și, astfel, mulți să poată fi convertiți prin învățăturile lui Pavel și văzând minunile pe care le făcea. Împărații și guvernatorii au fost încântați de logica lui. Când Pavel, plin de zel și de puterea Duhului Sfânt, Îl predica pe Isus și le relata evenimentele interesante ale experienței lui, aceștia se convingeau că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu. – Istoria mântuirii, pp. 313, 314
Joi, 20 septembrie: Pavel înaintea conducătorilor
Dumnezeu este în controversă cu lumea. Când va avea loc judecata și când vor fi deschise cărțile, El va rosti o sentinţă înfricoșătoare, care ar face lumea să se teamă și să tremure, dacă oamenii n-ar fi orbiți și vrăjiți de înșelăciunile și amăgirile satanice. Dumnezeu va chema lumea să dea socoteală pentru moartea singurului Său Fiu, pe care lumea L-a batjocorit și răstignit din nou prin persecutarea poporului Său. Lumea L-a lepădat pe Hristos în persoana sfinților Săi și a refuzat soliile Sale când a respins solia profeților, apostolilor și servilor Săi. Ei i-au lepădat pe cei care au fost colaboratori cu Hristos și vor da socoteală pentru aceasta. – Biserica rămăşiţei şi viitorul bisericii advente, p. 28
„Oameni capabili şi elocvenţi, care cândva s-au bucurat în adevăr, își folosesc puterile ca să înșele și să ducă suflete în rătăcire. Ei devin cei mai înverșunați dușmani ai fraților lor de mai înainte. Când păzitorii Sabatului sunt aduși înaintea tribunalelor pentru a da socoteală de credința lor, acești apostați sunt cei mai activi agenți ai lui Satana pentru a-i acuza prin rapoarte false și insinuări și pentru a-i stârni pe conducători împotriva lor.” – Tragedia veacurilor, p. 608.
Suntem în timpul de zguduire, timp în care orice lucru care poate fi zguduit va fi zguduit. Domnul nu-i va scuza pe aceia care cunosc adevărul, dacă, prin cuvânt și faptă, nu vor păzi poruncile Lui. Dacă nu depunem eforturi pentru a câștiga suflete la Hristos, vom da socoteală pentru lucrarea pe care am fi putut s-o facem, dar nu am făcut-o din cauza indolenței noastre spirituale. Cei care aparțin Împărăției Domnului trebuie să lucreze cu seriozitate pentru salvarea de suflete. Ei trebuie să-și facă partea, înălțând Legea și susținând-o în mijlocul ucenicilor. – Evanghelizare, p. 12
În materie de conștiință, sufletul trebuie să fie lăsat liber. Nimeni nu trebuie să stăpânească asupra minții altuia, să judece în locul altuia sau să-i prescrie ce e dator să facă. Dumnezeu îi dă fiecărui suflet libertatea de a gândi și de a-şi urma convingerile personale. „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.” Nimeni nu are dreptul să-și impună individualitatea sa ca model pentru a altuia. În toate lucrările unde este vorba de principiu, „fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea lui” (Romani 14:12,5). În Împărăția lui Hristos nu există apăsare de domni, nici impunere de maniere. Îngerii cerului nu vin pe pământ să domnească și să impună să fie adorați, ci sunt trimiși să colaboreze cu oamenii pentru înălțarea omenirii. – Hristos, Lumina lumii, p. 550
