Vești misionare – 21 iulie 2018

„Îmi este teamă să adopt un copil”

Autor: Sang Sook Park

Mi-a plăcut de mică ideea de a adopta un copil. Şi mi-am păstrat dorinţa aceasta până după ce m-am căsătorit şi l-am crescut pe băiatul meu. Marea mea temere era că n-am să fiu totuşi în stare să-l educ cum trebuie.
În cele din urmă, am completat formularele şi am început să mă rog: „Doamne, trimite-mi un copil pe care să pot să-l educ. Dă-mi acest semn: primul copil care îmi va fi repartizat să fie cel pe care vrei Tu să-l adopt.”
M-am rugat aşa timp de două luni şi jumătate. Apoi, orfelinatul mi-a trimis o fată de doi ani, pe nume Bomin. Nu făcea altceva decât să mă fixeze cu privirea. Ca să o câştig, i-am dat ceva de mâncare şi o păpuşă. Ea a aruncat păpuşa şi s-a ferit să o ating. Am trimis-o înapoi la orfelinat şi i-am mărturisitâ soţului meu că îmi era foarte frică de adopţie.

Dar, în conştiinţa mea, am simţit că Dumnezeu îmi spune: „Ai uitat câte rugăciuni ai făcut şi că ai promis să adopţi primul copil pe care ţi-l voi trimite?” Eu am plâns înaintea Lui şi I-am spus: „Îmi este frică să stau sub acelaşi acoperiş cu fetiţa asta!”
După aceea, am făcut totuşi o altă rugăciune: „Dacă acesta este copilul pe care vrei să-l adopt, atunci dă-mi încrederea şi asigurarea că Te vei ocupa Tu de creşterea ei! Dacă nu vrei să adopt un copil, atunci îndepărtează din mintea mea ideea aceasta.”

M-am rugat aşa cinci zile. A cincea zi, am citit la devoţionalul personal 2 Samuel 24:14 şi mi-am dat seama că acesta era răspunsul la rugăciunea mea. În versetul acesta, regele David spune aşa: „Sunt într-o mare strâmtorare! Oh, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite!”

Mi-am adus aminte că Dumnezeu m-a îndrumat mereu şi am avut convingerea, pe care o am şi acum, că El va avea grijă de familia mea, în îndurarea Lui nemărginită. Am decis să mă las în mâna Domnului.
„ Vino, te rog, cu mine ca să luăm fetiţa”, i-am spus soţului meu.
Pe drumul către orfelinat, n-am putut să-mi opresc lacrimile. Nu-mi aminteam decât cum se zgâia Bomin la mine. Apoi mi-am spus: „Stai puţin, dar eu merg la întâlnirea cu fiica mea preţioasă!” Şi m-am rugat: „Doamne, ajută-ne s-o iubim!”
La orfelinat, am aşteptat puţin până a venit Bomin. A păşit încet până la mine şi a întins braţul ca să o iau de mână! A fost ca şi cum L-am ţinut pe Domnul Însuşi de mână! M-am rugat: „Doamne, Te rog, ajută-mă să conduc mânuța aceasta la cer!” Şi am plecat acasă.

Sang Sook Park are cincizeci şi opt de ani şi conduce o agenţie de adopţie, Morning Calm Family, care a plasat în ultima decadă 238 de copii în 160 de familii adventiste din Coreea de Sud. Ea a adoptat patru copii.