Ediţia instructori (st. 9)
Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să remarce avertizările de a se feri de amăgirile lui Satana.
La nivelul sentimentelor: Să fie vigilenţi pentru a se proteja de capcanele emoţiilor înşelătoare.
La nivel practic: Să se ferească de amăgirile lui Satana.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Amăgirile lui Satana
A. Care este cea mai eficientă amăgire a lui Satana?
B. Care două mari erori despre natura umană susţin pretenţiile lui?
C. Cum va promova Satana falsa închinare?
II. Sentimente: Capcana emoţiilor
A. De ce suntem mai vulnerabili la atacurile lui Satana în plan emoţional?
B. Ce sentimente ne fac cel mai mult să fim vulnerabili la atacurile lui?
C. Cum ne putem controla emoţiile?
III. Practic: Cum să ne apărăm de atacurile lui Satana
A. Care este cea mai bună apărare împotriva lui Satana?
B. Care sunt cele mai bune arme împotriva lui?
C. Cum putem înfrânge amăgirile sale?
Rezumat: Amăgirile lui Satana cu privire la sine, la Dumnezeu şi la oameni sunt minciuni care trebuie dezvăluite şi condamnate ca să putem beneficia de protecţia eficientă pe care ne-o oferă Dumnezeu.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Apocalipsa 12:9.
Ideea de bază: Cea mai mare amăgire a lui Satana este iluzia că nu am avea nevoie de Dumnezeu şi că nu am depinde de El. Ideea evoluţiei şi a nemuririi sufletului sunt două forme pe care le ia această amăgire şi pot conduce la închinarea la fiinţa creată şi nu la Creator. Cel mai bun mod de a ne apăra de iluzia independenţei noastre este să conştientizăm faptul că depindem cu totul de Domnul şi să Îl avem continuu înaintea ochilor noştri, punând deciziile noastre zilnice sub controlul Său deplin şi aducându-le la îndeplinire după voia Sa. Apoi mai este necesar să ascultăm şi să aşteptăm îndrumarea şi ajutorul Său.
Săptămâna aceasta vom identifica amăgirile lui Satana ca să nu cădem pradă lor şi ca să ne apărăm de încercările lui de a ne controla. Subliniaţi ideea că amăgirile cele mai periculoase se pare că vin din interiorul nostru, din promovarea unor idealuri egoiste. Ideea evoluţiei şi cea a nemuririi sufletului îşi au originea în această concentrare a atenţiei omului asupra lui însuşi.
Discuţie introductivă: Ce efecte au cele două credinţe false – nemurirea sufletului şi evoluţia – asupra altor seturi de valori? De ce este important să fim conştienţi de strategiile „teologice” ale lui Satana? Prin ce alte erori i-a amăgit Satana pe creştini şi pe oameni, în general?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Satana şi-a dezvoltat tacticile de amăgire pentru a desfăşura un triplu atac. În primul rând, el vrea să te relaxezi şi să nu te mai simţi ameninţat de el; el te va determina să crezi că este inofensiv şi chiar că nu există. În al doilea rând, vrea să te simţi grozav şi puternic; îţi va da iluzia că nu ai nevoie de Dumnezeu ca să trăieşti şi să fii fericit. Şi, în al treilea rând, va încerca să umple el vidul rămas după eliminarea din suflet a lui Dumnezeu.
Comentariu biblic
I. Cea mai perfidă capcană a Diavolului
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 12:9; 20:10.)
În societatea actuală, mulţi oameni resping ideea că Satana este o fiinţă reală. Ei îl asociază pe Satana cu basmele şi fac glume pe seama lui. Poetul francez Baudelaire făcea următorul comentariu ironic despre existenţa Diavolului: „Majestatea sa Diavolul i-a mărturisit lui Baudelaire că nu s-a temut decât o singură dată pentru puterea lui, şi anume în ziua în care l-a auzit pe un predicator declarând puţin mai subtil decât alţii: «Dragii mei fraţi, nu uitaţi niciodată, când auziţi despre progresul acestui veac luminat, că cea mai perfidă dintre capcanele Diavolului este păcăleala că el nu există.»” (Chales Baudelaire, Le Spleen de Paris, œuvres complètes, Bibliothèque de la Pléiade, 1961, p. 101)
În Apocalipsa, Ioan îl demască pe Satana arătând că el este „şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume” (Apocalipsa 12:9). Pentru Ioan, Satana nu este un personaj mitic nostim, cu coarne şi coadă. El este o fiinţă reală şi rea şi este maestrul deghizării. Lui îi place să învelească răul în ambalajul binelui şi invers, să transforme adevărurile în erori. Aşa a procedat cu Eva când i-a prezentat neascultarea drept virtute (Geneza 3:5). Pentru cartea Apocalipsa, Satana este o persoană reală şi periculoasă.
De discutat: Identifică erorile periculoase prezentate ca fiind adevăr (de exemplu: carnea dă putere; vinul roşu face bine la inimă; fumatul te face mai interesant etc.). De ce sunt ele atât de larg acceptate?
II. Evoluţia şi nemurirea
(Revedeţi împreună, în grupă, Eclesiastul 9:5 şi Evrei 11:1.)
Încă de pe prima pagină a Bibliei, de la relatările din Geneza 1 şi 2, ne este prezentat adevărul despre originile noastre şi despre natura umană, ca avertisment împotriva celor două mari erori care îi ţin captivi pe mulţi: evoluţionismul şi nemurirea sufletului.
În opoziţie cu evoluţionismul, textul biblic ne spune că Dumnezeu a creat universul şi că i-a creat pe primii oameni după chipul Său. Mai mult, El a binecuvântat Sabatul şi li l-a dat oamenilor ca semn care să le aducă aminte că lumea a fost creată de El (Geneza 2:1-3; Exodul 20:8-11). Ideea că am fi evoluat este foarte veche. Egiptenii păgâni din Antichitate credeau că puiul de scarabeu (Scarabaeus sacer, gândacul de bălegar) apare spontan din bulgărele de bălegar şi au tras concluzia că viaţa a apărut de la sine. Ei i-au dat de aceea numele kheper, care înseamnă „a deveni, a se face pe sine”, şi i l-au atribuit zeului-creator Khepri, care întruchipează conceptul evoluţionist. Khepri înseamnă „acela care ia fiinţă singur, care devine de la sine”. Psalmistul ne avertizează să nu ne înşelăm: „Domnul este Dumnezeu. El ne-a făcut, nu noi înşine” (Psalmii 100:3; traducere după textul din limba engleză).
În opoziţie cu nemurirea sufletului, Dumnezeu le-a adus la cunoştinţă primilor oameni că nu erau nemuritori prin natura lor. Viaţa lor depindea de El şi, dacă se despărţeau de El şi nu ascultau de El, aveau să moară negreşit (Geneza 2:17). De atunci încoace, Satana face tot posibilul ca să-i convingă pe oameni că sunt eterni: „Şarpele a zis femeii: «Hotărât că nu veţi muri»” (Geneza 3:4). Egiptenii antici credeau că sufletul îşi continuă existenţa după moartea trupului, se urcă la cer şi devine zeu. Mai târziu, filosoful grec Platon a dezvoltat teoria nemuririi sufletului, susţinând că sufletul există separat de corp. Această idee eronată a influenţat iudaismul şi creştinismul tradiţional. În prezent, chiar şi oamenii nereligioşi o cred şi o promovează prin tot felul de teorii „spirituale” şi prin aşa-zise experimente.
Evoluţionismul şi nemurirea sufletului sunt două dintre cele mai populare şi mai prevalente idei de astăzi. Ele îşi au de fapt originea în concepţia greşită că oamenii ar fi zei, că ar fi venit la existenţă singuri şi că, prin procesul de evoluţie, vor deveni în final fiinţe divine. Ele au la bază minciuna rostită de Satana la început, în Eden: „Veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5).
De discutat: De ce ocupă un loc atât de important în marea luptă aceste două idei, evoluţionismul şi nemurirea sufletului? Ce texte biblice neagă ideea nemuririi sufletului? De ce păzirea Sabatului zilei a şaptea are la bază implicit credinţa că lumea a fost creată în şase zile?
III. Coaliţia celor trei puteri
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 12:17 – 13:18.)
Cartea Apocalipsa îl înfăţişează pe Satana ca parte din coaliţia răului: balaurul, fiara din mare şi fiara din pământ care se ridică împotriva lui Dumnezeu şi îi asupresc pe credincioşii Lui. Fiarele sunt aşezate în relaţie una cu cealaltă şi în relaţie cu balaurul. Fiara din mare seamănă izbitor cu balaurul. La fel ca acesta, ea are şapte capete şi zece coarne (Apocalipsa 13:1). Şi primeşte putere de la el (Apocalipsa 13:4). Ea reprezintă o putere religioasă (vezi studiul următor). În mod similar, fiara din pământ, care vine după fiara din mare, este descrisă ca promovând închinarea la aceasta din urmă (Apocalipsa 13:12-14) şi susţinându-l pe balaur (Apocalipsa 13:4). Ea se aliază cu fiara din mare şi reprezintă o putere politică (vezi studiul următor). Aceste trei fiare formează o singură tabără şi urmăresc acelaşi ţel.
3. APLICAŢIA
Întrebări
Când pierdem o persoană dragă, se ivesc numeroase ocazii de a da mărturie despre credinţa noastră. Discutaţi despre Eclesiastul 7:1-4.
1. De ce perspectiva morţii ne face mai înţelepţi?
2. Cum poţi să demaşti amăgirea despre nemurirea sufletului şi, în acelaşi timp, să le oferi încurajare persoanelor îndoliate?
4. ACTIVITATE
Discutaţi în grupă despre punctul comun al celor două mari amăgiri ale lui Satana: evoluţionismul şi nemurirea sufletului. Ce idei deformate transmit ele despre natura lui Dumnezeu, natura omului şi destinul lumii?
Există în jurul nostru manifestări evidente ale celor trei puteri coalizate împotriva lui Dumnezeu şi împotriva credincioşilor Lui? Arată prin ce metode încearcă Satana să-i amăgească, „dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”.
