Comentarii inspirate – st. 13

 

 

Sabat după-amiază, 24 martie

Dumnezeu aşteaptă ca aceia care poartă Numele lui Hristos să Îl reprezinte. […] Ei trebuie să fie un popor sfinţit, curăţit, sfânt, care să le transmită lumina tuturor celor cu care intră în contact. […]

Noi avem mare nevoie de puterea unei vieţi mai înalte, mai curate, mai nobile. Lumea se uită să vadă ce roade aduc creştinii declaraţi. […] Impresii favorabile sau nefavorabile religiei Bibliei sunt lăsat permanent în mintea tuturor celor cu care avem de-a face. Şi Dumnezeu, şi îngerii privesc. Dumnezeu vrea ca poporul Lui să arate prin viaţa lui avantajul creştinismului în comparaţie cu spiritul lumesc, să arate că el acţionează pe un plan înalt, sfânt. El Îşi doreşte mult să-i vadă pe credincioșii Săi arătând că adevărul pe care l-au primit i-a făcut copii ai Împăratului ceresc. El doreşte mult să-i transforme în canale prin care să reverse dragostea Sa şi îndurarea Sa fără margini. – Maranatha, p. 112

Noi nu trebuie să ducem o viaţă retrasă, izolată. Noi trebuie să le facem celor din lume tot binele posibil. Domnul Hristos Însuşi ne-a dat un exemplu în această privinţă. Când a fost invitat să mănânce cu vameşii şi păcătoşii, El nu a refuzat, pentru că nu putea ajunge la ei pe nicio altă cale, ci numai dacă se afla în mijlocul lor. Însă, cu fiecare ocazie, le-a vorbit şi a avut o influenţă bună asupra lor. El a deschis în faţa lor subiecte de discuţie prin care le aducea în minte lucrurile de interes veşnic. Şi acest Învăţător ne îndeamnă: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, ed. 1998, p. 498

În prezent, noi părem a fi neobservaţi, dar nu va fi întotdeauna aşa. Au loc evenimente care ne vor scoate în faţă şi, dacă teoriile adevărului pe care le susţinem noi pot fi desfiinţate de istorici sau de mai-marii lumii, lucrul acesta se va face.

Fiecare dintre noi trebuie să cunoască personal adevărul şi să fie pregătit să dovedească nădejdea noastră cu blândeţe şi cu temere, nu cu mândrie, cu aroganță sau plin de mulţumire de sine, ci în spiritul lui Hristos. Ne apropiem de timpul când fiecare dintre noi va trebui să stea singur în apărarea credinţei noastre. – Evanghelizare, ed. 2008, p. 54

Nimeni nu trebuie să se grăbească să intre în controversă, ci ar trebui să prezinte istoria simplă a iubirii lui Isus. Toţi ar trebui să cerceteze constant Scripturile pentru a cunoaşte motivul credinţei lor, astfel ca, dacă sunt întrebaţi, să poată da „socoteală de nădejdea care este în [ei], dar cu blândeţe şi teamă”. […]

Dacă ar fi puşi la treabă, cei deznădăjduiţi ar da repede uitării deznădejdea, cei slabi ar deveni puternici, cei neştiutori ar deveni cunoscători şi toţi ar fi pregătiţi să prezinte adevărul aşa cum este el în Isus. Ei ar găsi oricând ajutor la Acela care a promis să-i mântuiască pe toţi cei care vin la El. – Review and Herald, 25 iunie 1895

 

Duminică, 25 martie: Administrarea creştină şi evlavia

În preceptele sfintei Sale Legi, Dumnezeu a dat o desăvârșită regulă de viaţă. El a declarat că, până la sfârșitul timpului, Legea aceasta, neschimbată în nicio iotă sau frântură de literă, avea să-și menţină cerinţele faţă de fiinţele omenești. Hristos a venit să o preamărească și să o facă demnă de cinste. El a arătat că ea este fundamentată pe temelia cea întinsă a iubirii faţă de Dumnezeu și a iubirii faţă de om, și că ascultarea de preceptele ei cuprinde întreaga datorie a omului. În propria viaţă, a dat un exemplu de ascultare faţă de Legea lui Dumnezeu. În Predica de pe Munte, El a arătat cum cerinţele ei se extind dincolo de faptele exterioare care se văd și cuprind cugetele și izvodirile inimii. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 373

Hristos este modelul nostru, exemplul desăvârşit şi sfânt lăsat să-l urmăm. Noi nu putem egala vreodată Modelul, dar Îl putem imita şi ne putem asemăna cu El, după puterile noastre. Când cădem, cu totul neputincioşi, suferind ca urmare a conştientizării păcătoşeniei păcatului, când ne smerim înaintea lui Dumnezeu, întristându-ne sufletul în pocăinţă reală şi cu o smerenie adevărată, când Îi aducem lui Dumnezeu rugăciunile noastre fierbinţi în Numele lui Hristos, vom fi în mod sigur primiţi de Tatăl, dacă Îi predăm cu sinceritate tot ce avem. Ar trebui să ne dăm seama în străfundul sufletului că toate eforturile noastre sunt în ele însele fără nicio valoare, pentru că doar în Numele şi în puterea Învingătorului vom fi biruitori. […]

Dar nu trebuie să ne aşteptăm să obţinem biruința fără suferinţă, pentru că și Isus a suferit când a biruit pentru noi. Când suferim în Numele Lui, când suntem chemaţi să refuzăm pofta şi să ne retragem dintre iubitorii plăcerii, n-ar trebui să murmurăm, ci ar trebui mai degrabă să ne bucurăm că avem privilegiul, într-o măsură foarte mică, să fim părtaşi cu Hristos la încercarea, sacrificiul, renunţarea la sine şi patimile îndurate de El pentru noi, pentru ca noi să putem obţine mântuirea veşnică. – That I May Know Him, p. 265

Viaţa creştină este o luptă şi un marş neîncetat. În acest război nu există niciun armistiţiu; efortul trebuie să fie susţinut, perseverent. Doar prin străduinţe continue rămânem biruitori asupra ispitelor lui Satana. Integritatea creştină trebuie să fie căutată cu o energie nesecată şi menţinută prin urmărirea neabătută a scopului propus.

Nimeni nu se va înălţa către cer fără un efort stăruitor, perseverent, personal. Toţi trebuie să se angajeze în acest război în mod individual; nimeni nu poate da luptele în locul nostru. Suntem răspunzători, fiecare în dreptul său, pentru rezultatele luptei; chiar dacă Noe, Iov şi Daniel ar fi pe pământ, ei n-ar putea izbăvi nicio fiică şi niciun fiu prin neprihănirea lor. – Divina vindecare, ed. 2014, p. 446

„Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte”, a spus Mântuitorul (Matei 7:20). Toţi adevăraţii urmaşi ai lui Hristos aduc roade pentru slava Sa. Viaţa lor confirmă faptul că, prin Duhul lui Dumnezeu, a fost făcută în ei o bună lucrare iar urmarea este sfinţenia. Vieţile lor sunt curate şi înnobilate. Faptele bune sunt roada neîndoielnică a adevăratei evlavii. – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, ed. 1997, p. 266

 

Luni, 26 martie: Mulţumirea

Ca să fim fericiţi, trebuie să ne străduim să dobândim caracterul pe care l-a manifestat Hristos. Două dintre caracteristicile marcante ale Mântuitorului au fost tăgăduirea de sine şi generozitatea. El nu a venit pentru a-Şi căuta propriul interes. A mers din loc în loc făcând bine şi aceasta era hrana şi băutura Lui. Urmând exemplul lui Hristos, putem să fim într-o sfântă comuniune cu El, iar căutând în fiecare zi să imităm caracterul Său şi să urmăm exemplul pe care ni l-a dat, vom fi o binecuvântare pentru lume şi ne vom asigura mulţumirea aici şi răsplata veşnică după aceea. – Mărturii pentru biserică, vol. 4, ed. 2015, pp. 198–199

Ca să-I fie plăcută lui Dumnezeu construcţia caracterului nostru, trebuie să înaintăm continuu în spiritualitate. Trebuie să privim tot ce ne micşorează credinţa şi încrederea în Răscumpărătorul nostru ca pe nişte lucruri fără valoare. Cu cât străluceşte mai multă lumină în sufletul nostru, cu atât creşte cerinţa de a reflecta lumina aceasta asupra altora. Dumnezeu vrea ca tu să laşi ca lumina ta să lumineze în lume. El va fi glorificat când tu vei fi o reflectare a caracterului Său. […]

Când te vei odihni în dragostea lui Hristos, când vei avea încredere că Răscumpărătorul şi Dătătorul vieţii va duce la capăt mântuirea sufletului tău, vei şti, pe măsură ce te apropii din ce în ce mai mult de El, ce înseamnă să poţi să-L vezi pe Cel nevăzut. Dumnezeu vrea să ne odihnim mulţumiţi în dragostea Sa. Mulţumirea oferită de Hristos este un dar infinit mai valoros decât aurul, argintul şi pietrele preţioase. – In Heavenly Places, p. 186

Trebuie să le oferim oamenilor ceva mai bun decât ce au ei, adică însăşi pacea lui Hristos, care depăşeşte orice înţelegere. Trebuie să le spunem despre Legea sfântă a lui Dumnezeu, care este transcrierea caracterului Său şi o expresie a ceea ce El doreşte să devenim.

Arătaţi-le cum slava nepieritoare a cerului este infinit superioară bucuriilor şi plăcerilor trecătoare ale lumii. Spuneţi-le despre libertatea şi odihna pe care le pot afla în Mântuitorul. „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14), a declarat El.

Înălţaţi-L pe Isus, strigând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Numai El poate satisface dorinţa fierbinte a inimii şi poate da pace sufletului. Dintre toţi oamenii din lume, cei care promovează o reformă ar trebui să fie cei mai dezinteresaţi, cei mai blânzi, cei mai politicoşi. În vieţile lor, ar trebui să se vadă adevărata bunătate a faptelor dezinteresate. – Divina vindecare, ed. 2014, pp. 140–141

Domnul Hristos a fost înconjurat pretutindeni de prezenţa Tatălui şi nimic din ceea ce s-a întâmplat în viaţa Lui nu a avut loc fără a fi îngăduit de Iubirea infinită, în scopul binecuvântării întregii lumi. Gândul acesta a fost pentru Domnul un izvor de mângâiere şi tot astfel este şi pentru noi. Cel care împărtăşeşte pe deplin Spiritul lui Hristos rămâne în Hristos. Toate loviturile îndreptate împotriva lui cad mai întâi asupra Mântuitorului, deoarece prezenţa Lui apărătoare îl înconjoară. […] El nu este nevoit să se împotrivească niciunui rău, pentru că Isus este apărătorul lui. Nimic nu-l poate atinge, decât dacă este permis de Domnul, şi „toate lucrurile” care sunt îngăduite de El „lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, ed. 2011, p. 64

 

Marţi, 27 martie: Încrederea

Intenţia lui Dumnezeu este ca noi să ne încredem în El şi să ne bucurăm de bunătatea Lui. Zi de zi El ne oferă dovezi, iar noi trebuie să avem ochi şi puteri receptive să interiorizăm aceste lucruri. Oricât de mare şi de glorioasă va fi eliberarea deplină şi desăvârşită de care ne vom bucura în ceruri, ea nu trebuie păstrată în întregime pentru timpul eliberării finale. Dumnezeu o aduce în viaţa noastră prezentă. Zilnic avem nevoie să cultivăm credinţa într-un Mântuitor prezent. Încrezându-ne într-o putere din afară şi mai presus de noi, exercitând credinţa într-un sprijin nevăzut şi o putere care aşteaptă cererea celui nevoiaş şi dependent, putem avea încredere și când sunt nori la fel ca în zilele însorite, cântând despre eliberarea şi bucuria prezentă a iubirii Lui. Viaţa pe care o trăim acum trebuie să fie trăită prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 58

Avem nevoie de călăuzire de sus. Încrede-te în Domnul cu toată inima şi El nu-ţi va trăda niciodată încrederea! Dacă vei cere ajutor de la Dumnezeu, nu-l vei cere în zadar. Ca să ne încurajeze să avem încredere, El vine aproape de noi prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său sfânt şi caută să ne câştige încrederea pe o mie de căi. Dar nimic nu-I face mai mare plăcere decât să-i primească pe cei slabi care vin la El pentru putere. Dacă noi vom avea inimă şi glas să ne rugăm, El va avea în mod sigur ureche să ne audă şi braţ să ne scape. Nu există vreo situaţie în care Dumnezeu să-Şi întoarcă faţa înaintea cererii aduse de poporul Său. Când toate celelalte resurse au eşuat, El a fost un ajutor mereu prezent în orice nevoie. Dumnezeu să te binecuvânteze, suflet sărman, lovit şi rănit! Prinde-te de mâna Sa și ţine-te bine! El te va primi împreună cu copiii tăi şi cu toate durerile şi poverile tale, dacă le vei lăsa cu totul asupra Lui. – Letter 42, 4 iulie 1875

Este un lucru periculos ca oamenii să se împotrivească Duhului adevărului, harului şi neprihănirii, pe motiv că manifestările Lui nu corespund ideilor lor şi nu se încadrează în planurile lor meticuloase. Domnul lucrează pe calea Sa şi potrivit cu planurile Sale. Oamenii să se roage ca să fie eliberaţi de eu şi să poată fi în armonie cu cerul. Rugăciunea lor să fie: „Nu voia mea, ci voia Ta, o, Doamne, să se facă!” Oamenii să reţină că gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile lor şi căile Lui nu sunt căile lor, căci El spune: „Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 2, p. 1004

 

Miercuri, 28 martie: Influenţa noastră

A umbla în lumină înseamnă a decide, a pune la lucru gândirea, a exercita puterea voinţei, în efortul sincer de a-L reprezenta pe Hristos în frumuseţea caracterului. Înseamnă a alunga orice gânduri negre.

Nu trebuie să te odihneşti satisfăcut, spunând pur şi simplu: „Eu sunt copilul lui Dumnezeu.” Priveşti tu la Isus şi, privind, te schimbi după chipul Lui? […]

Când lumina cerului străluceşte asupra omului, faţa lui va exprima bucuria Domnului care locuieşte în el. Absenţa lui Hristos în suflet îi face pe oameni trişti şi cu mintea plină de îndoieli. Lipsa lui Hristos face faţa tristă şi viaţa, un pelerinaj al oftărilor. Bucuria este tema principală a Cuvântului lui Dumnezeu pentru toţi cei care Îl primesc pe El. De ce? Pentru că ei au Lumina vieţii. Lumina aduce veselie şi bucurie, iar bucuria aceasta se exteriorizează în viaţă şi în caracter. – Sons and Daughters of God, p. 200

Harul divin din sufletul celui nou-convertit va lucra progresiv. El primeşte un har tot mai mare, care nu trebuie să fie ascuns sub obroc, ci să fie împărtăşit pentru ca şi alţii să poată beneficia. Acela care este convertit cu adevărat va lucra pentru a-i salva pe cei ce se află în întuneric. Numai sufletul convertit cu adevărat va merge cu credinţă pentru a salva un alt suflet, iar apoi un altul. Cei care îndeplinesc lucrarea acesta sunt slujitorii lui Dumnezeu, fiii şi fiicele Sale. Ei sunt o parte din marea Sa întreprindere, iar lucrarea lor este aceea de a ajuta la repararea spărturii pe care Satana şi slujitorii lui au făcut-o în Legea lui Dumnezeu. – Evanghelizare, ed. 2008, p. 282

Daniel a fost considerat de Domnul ca fiind un om de nădejde, pentru că a fost un administrator care s-a ocupat cu credincioşie de bunurile Sale. El nu a uitat de Dumnezeu, ci s-a aşezat în canalul de lumină, unde putea avea comuniune cu El prin rugăciune. Şi citim că Domnul le-a dat lui Daniel şi prietenilor lui ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune. […]

Oriunde te găseşti, cei din jurul tău să vadă că tu Îi dai slavă lui Dumnezeu! Omul să rămână în umbră, iar Dumnezeu să apară ca singură speranţă a rasei umane. Fiecare om trebuie să fixeze clădirea caracterului pe Stânca veşnică, Hristos Isus; atunci ea va rămâne în picioare în mijlocul vijeliei şi furtunii. […]

El îi va învăţa pe toţi cei care stau sub stindardul Său să fie administratori credincioşi ai harului Său. Dumnezeu i-a dat omului principii nemuritoare, în faţa cărora orice putere pământească va trebui să se plece într-o zi. El ne-a dat în grijă adevărul. Razele preţioase ale acestei lumini nu trebuie ascunse sub obroc, ci trebuie să le dea lumină tuturor celor din casă.

[…] Petrece fiecare moment folosind talentele pe care le ai. Ele sunt ale Domnului ca să-I fie returnate. Nu te ocupi de proprietatea personală, ci de proprietatea Domnului. Într-o zi, El va veni să-Şi ia cu dobândă ce este al Lui. Împlineşte-ţi lucrarea de administrator cu credincioşie ca să-L poţi întâmpina în pace. – Lift Him Up, p. 366

 

Joi, 29 martie: Evaluarea

Creştinii care trăiesc pentru ei înşişi Îl dezonorează pe Răscumpărătorul lor. Ei pot fi în aparenţă foarte activi în slujba Domnului, dar amestecă eul cu tot ce fac. Semănând seminţele egoismului, ei vor trebui să culeagă la final stricăciunea. […] Slujirea eului ia diferite forme. Unele forme par inofensive. Aparenţa aceasta lasă impresia că sunt într-adevăr bune. Dar ele nu Îi aduc deloc slavă lui Dumnezeu. Prin slujirea lor, cauza Lui este frânată. Hristos spune: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.”

Cei care aduc eul în lucrarea lor nu pot fi demni de încredere. Dacă ar pierde din vedere eul, în Hristos, eforturile lor ar conta pentru cauza Sa. Atunci şi-ar aduce viaţa în ascultare de învăţăturile Sale. Şi-ar face planurile în armonie cu marele Său plan de iubire. Egoismul ar fi alungat din eforturile lor. […] Renunţarea la sine, smerenia minţii și nobleţea scopului au caracterizat viaţa Mântuitorului. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 5, p. 1096

Dragostea pentru sufletele pierdute L-a adus pe Hristos pe crucea Calvarului. Dragostea pentru suflete ne va conduce şi pe noi la tăgăduire de sine şi la sacrificiu, pentru a salva ce este pierdut. În timp ce Îi dau Domnului înapoi ceea ce este al Său, urmaşii lui Hristos îşi adună comori care vor fi ale lor atunci când vor auzi cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios… intră în bucuria Stăpânului tău” (Matei 25:21). […] Bucuria de a vedea suflete mântuite pentru veşnicie va fi răsplata tuturor acelora care vor călca pe urmele Răscumpărătorului. – Mărturii pentru biserică, vol. 9, ed. 2010, p. 48

Ce scenă solemnă va avea loc atunci când lumea va fi adusă la judecată înaintea marelui tron alb, ca să dea socoteală pentru respingerea lui Isus Hristos, mesagerul lui Dumnezeu pentru lumea noastră! Ce explicaţii vor trebui date pentru ţintuirea pe cruce a Aceluia care a venit în lumea noastră ca epistolă vie a Legii! Dumnezeu îi va pune fiecăruia întrebarea: „Ce ai făcut cu singurul Meu Fiu?” Ce vor răspunde cei care nu au acceptat adevărul? […] Cei care resping lumina cerului după ce le-a fost prezentată Îl resping pe Hristos. Ei resping singura cale de a fi curăţiţi de murdărie. […] Lor li se va spune: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine.” Dumnezeu va răzbuna în mod cert moartea Fiului Său. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 5, pp. 1106–1107

Noi putem fi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Primindu-L pe Hristos, suntem îmbrăcaţi cu puterea Lui. Un Mântuitor care sălăşluieşte în noi face din puterea Lui proprietatea noastră. Adevărul devine capitalul nostru. Niciun fel de nelegiuire nu se mai vede în viaţa noastră. Suntem capabili să le vorbim la vremea potrivită celor care nu cunosc adevărul. Prezenţa lui Hristos în inimă este o putere însufleţitoare, care întăreşte întreaga fiinţă. […]

Ne dăm noi seama cât de mult Se va apropia Isus de noi? El ne vorbeşte fiecăruia în mod personal. El Se va descoperi oricui este dispus să fie îmbrăcat cu haina neprihănirii Sale. El declară: „Eu … Domnul, Dumnezeul tău, … te iau de mâna dreaptă.” Să ne aşezăm în postura în care El să ne poată ţine de mână, astfel încât să-L putem auzi spunând cu certitudine şi autoritate: „Eu sunt Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” – Mărturii pentru biserică, vol. 7, ed. 2017, p. 63

 

Vineri, 30 martie: Studiu suplimentar

Astăzi cu Dumnezeu, cap. „Fii ostaş al lui Dumnezeu”, ed. 1991, p. 279.