Ediția instructori

 

 

Obiective

 

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să cunoască scopul administrării

creştine şi rolul lor ca administratori ai lui Dumnezeu.

La nivelul sentimentelor: Să conştientizeze vastitatea conceptului

de administrare şi relaţia dintre ea şi marile adevăruri ale Scripturii.

La nivel practic: Să ia decizia ca, prin harul lui Dumnezeu, să permită conceptului şi practicii administrării să le modeleze caracterul după chipul lui Hristos.

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Marile adevăruri scripturistice şi administrarea creştină

 

1. În ce fel ne ajută păstrarea lui Hristos în centrul atenţiei să evităm excesele legalismului când este vorba despre administrarea creştină a vieţii?
2. Ce legătură există între sistemul sanctuarului şi conceptul de administrare creştină a vieţii?
3. De ce este important să ne ancorăm toate doctrinele în Hristos?
4. Ce rol îndeplinesc credincioşii din aceste zile finale ca administratori ai ultimei solii a lui Dumnezeu pentru lume?

 

Sentimente: Împreună-lucrători cu Dumnezeu

 

1. Cum pot avea credincioşii un sentiment mai intens al urgenţei, legat de faptul că sunt administratori ai mesajului Evangheliei?
2. Cum pot aprecia creştinii mai mult amploarea chemării lui Dumnezeu de a fi administratori credincioşi?

 

Practic: Religia în acţiune

1. Ce obstacole trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să înlăture, ca să putem fi administratori credincioşi?
2. Care este relaţia dintre doctrina biblică şi sfinţirea noastră?

 

Rezumat: Creştinii se fac deseori vinovaţi pentru tendinţa lor de a separa doctrinele Scripturii de creştinismul practic sau, cel puţin, pentru tendinţa de a neglija relaţia dintre acestea două. Administrarea vieţii ne provoacă să regândim această relaţie pe măsură ce devenim administratori ai tuturor adevărurilor transmise de Dumnezeu lumii.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

 

Motivare

Pasajul central: 1 Petru 1:15,16.

 

Ideea de bază. Conceptul de administrare creştină a vieţii este vast, pentru că ne cheamă să aşezăm toate lucrurile sub stăpânirea lui Isus Hristos. Credincioşii sunt chemaţi să devină administratori ai tuturor adevărurilor transmise de Dumnezeu lumii.

Ajută-i pe membrii grupei să înţeleagă ce înseamnă să fie administratorii atât ai bunurilor materiale şi ai poziţiilor, cât şi ai adevărului.

 

Activitate introductivă. Descrie din ce este alcătuit sanctuarul, încăperile lui şi obiectele din fiecare încăpere. Zăboveşte asupra însemnătăţii spirituale a fiecărui obiect, arătând ce simboliza, şi asupra activităţii desfăşurate de marele-preot în cadrul fiecărei etape a slujbei şi în fiecare încăpere. Dacă este posibil, adu la grupă un desen sau o machetă a sanctuarului care să faciliteze discuţia.

 

De discutat. Ce ne spune doctrina despre sanctuar cu privire la importanţa centrală a Domnului Hristos pentru credinţa noastră? Ce ne învaţă doctrina despre sanctuar privitor la lucrarea de mijlocire realizată de El pentru noi? Ce rol îndeplinesc principiile administrării vieţii în învăţătura despre sanctuar?

 

Aprofundarea studiului

 

Subliniază ideea că doctrina creştină Îl are în centru pe Hristos. Tema ispăşirii, de la căderea lui Adam până la judecată şi până la restaurarea finală a tuturor lucrurilor, ilustrată în sistemul vechiului sanctuar, este strâns legată de Hristos. Pentru adventiştii de ziua a şaptea, expresia cea mai înaltă a acestor doctrine creştine se găseşte în soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Rolul nostru ca administratori ai Evangheliei este să le prezentăm acest mesaj oamenilor în vederea pregătirii lor pentru revenirea lui Hristos.

 

Comentariu biblic

 

Doctrina despre sanctuar şi principiile administrării vieţii

(Recitiţi împreună în grupă Evrei 4:14-16; 6:19,20 şi 8:1,2.)

 

Doctrina despre sanctuar cuprinde adevărurile cele mai solemne şi cu cel mai puternic efect transformator pentru acest timp din urmă.

Dacă este prezentat corect, sanctuarul ne ajută să înţelegem mai bine planul de mântuire şi principiile administrării vieţii. Însă, înainte de a observa relaţia dintre mântuire şi principiile administrării, aşa cum sunt ele transmise prin intermediul sanctuarului, avem nevoie să înţelegem doctrina sanctuarului în sine şi importanţa lui pentru credinţa noastră. Ca să înţelegem ce importanţă are adevărul despre sanctuar pentru credinţa noastră, trebuie să recunoaştem că Dumnezeu i-a făcut pe cei din poporul Său păzitori ai adevărurilor din timpul sfârşitului, spre care indică sanctuarul. Noi avem responsabilitatea sacră de a le împărtăşi aceste adevăruri celor lipsiţi din punct de vedere spiritual. „Cei care au fost edificaţi asupra acestor subiecte trebuie să dea mărturie despre marile adevăruri încredinţate de Dumnezeu. Sanctuarul din ceruri este centrul lucrării lui Hristos în favoarea oamenilor şi îl priveşte pe fiecare om care trăieşte pe pământ. Sanctuarul ne dezvăluie planul de răscumpărare, conducându-ne pană la sfârşitul timpului şi descoperindu-ne deznodământul triumfal al luptei dintre neprihănire şi păcat. Este fundamental ca toţi oamenii să analizeze în profunzime aceste subiecte şi să fie în stare să dea un răspuns oricui le cere să-şi motiveze speranţa pe care o au.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 402

Pana inspirată ne dezvăluie aici motivul pentru care doctrina despre sanctuar se află în centrul credinţei noastre: lucrarea de mijlocire a Domnului Isus ca Mare-Preot credincios al nostru. Mai departe, Ellen G. White stabileşte importanţa lucrării de mijlocire a lui Hristos pentru răscumpărarea noastră: „Medierea pe care o face Hristos din sanctuarul de sus în favoarea omului este la fel de importantă pentru Planul de Mântuire ca moartea Sa pe cruce. […] Isus a deschis calea către tronul Tatălui şi, prin mijlocirea Sa, pot să fie prezentate înaintea lui Dumnezeu dorinţele sincere ale tuturor acelora care vin la El prin credinţă.” – Ibidem, p. 402

Dar Hristos nu este numai Mijlocitorul nostru. El este şi Judecătorul nostru. Iar lucrarea Sa ca Apărător al nostru şi acţiunea Sa de cercetare ca Judecător al nostru se împletesc strâns. Din medierea pe care o realizează în sanctuar, înţelegem că Judecătorul este şi Avocatul care pledează pentru viaţa noastră. Doctrina despre sanctuar arată că slujirea lui Hristos împacă aceste două roluri aparent contrare.

Procesul de judecată îi va elibera pe cei drepţi de vinovăţie şi, în final, va elimina păcatul din sanctuar. Dar, înainte să fie atinse aceste două obiective, „trebuie să aibă loc o examinare a rapoartelor cereşti, pentru a se stabili cine este îndreptăţit, prin pocăinţă şi credinţa în Hristos, să beneficieze de ispăşirea Sa. De aceea, curăţirea sanctuarului implică o cercetare, o judecată. Aceasta trebuie să aibă loc înainte ca Hristos să vină pentru a-Şi răscumpăra poporul, căci, atunci când va reveni, răsplata Lui va fi cu El, ca să dea fiecăruia după faptele lui (Apocalipsa 22:12).” – Ibidem, p. 347

Venirea lui Hristos, despre care se vorbeşte aici, în Apocalipsa, este simbolizată în alte locuri din Biblie prin căsătorie. Iar simbolul ospăţului, sau al mesei de nuntă care are loc înainte de căsătoria propriu zisă, este utilizat în Scriptură pentru a descrie judecata de cercetare care precedă a doua venire. „Intrarea lui Hristos ca Mare-Preot în Locul Preasfânt, pentru curăţirea Sanctuarului menţionată în Daniel 8:14, este reprezentată şi prin venirea mirelui la masa de nuntă, descrisă de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei 25.” – Ibidem, p. 351 „În parabola din Matei 22 este folosit acelaşi simbol al nunţii, iar judecata de cercetare este prezentată clar ca având loc înainte de nuntă.

Împăratul intră să vadă invitaţii înainte de nuntă, să se asigure că toţi sunt îmbrăcaţi cu haina de nuntă, haina imaculată a caracterului, spălată şi albită în sângele Mielului (Matei 22:11; Apocalipsa 7:14). Cel găsit fără haină de nuntă este aruncat afară, dar toţi cei care, la examinare, sunt îmbrăcaţi cu haina de nuntă sunt primiţi de Dumnezeu şi consideraţi demni să aibă parte de Împărăţia Sa şi să stea pe tronul Său. Acest proces de examinare a caracterului, prin care se stabileşte cine este pregătit pentru Împărăţia lui Dumnezeu, constituie însăşi judecata de cercetare, prin care se încheie lucrarea în Sanctuarul de sus.” – Ibidem, p. 353

Aşadar, observăm că judecata constă din investigarea caracterului celor din poporul lui Dumnezeu, înfăţişat aici prin haina de nuntă. Faptul că ea este reprezentată ca o masă festivă care precede nunta, adică a doua venire, ne transmite ideea că ea le „face dreptate” sfinţilor, cum ne spune Daniel (7:22). Dar ce legătură există între judecata de cercetare a caracterului celor din poporul lui Dumnezeu, cu verdictul ei favorabil, şi administrarea vieţii, subiectul studiului nostru?

Cuvântul inspirat explică ce rol are administrarea vieţii în judecata de cercetare: „La judecată, va fi analizat modul în care a fost întrebuinţat fiecare talant. Cum am folosit noi capitalul împrumutat de Cer?

Când va veni, va primi Domnul cu dobândă ceea ce Îi aparţine? Am valorificat noi, spre slava lui Dumnezeu şi spre binecuvântarea lumii, capacităţile fizice şi intelectuale care ne-au fost încredinţate? Cum am folosit timpul, condeiul, vocea, banii, influenţa? Ce am făcut pentru Hristos în persoana săracului, suferindului, orfanului sau văduvei? Dumnezeu ne-a făcut depozitarii Cuvântului Său sfânt; ce am făcut cu lumina şi cu adevărul date nouă pentru a-i face pe oameni înţelepţi spre mântuire? Numai declararea credinţei în Hristos nu are nicio valoare, ci doar iubirea dovedită prin fapte. Aşadar, în faţa Cerului, iubirea este cea care conferă valoare faptei. Orice este făcut din iubire, indiferent cât de mic ar părea în aprecierea oamenilor, este primit şi răsplătit de Dumnezeu.” – Ibidem, pp. 400–401

 

De discutat. În ultimul citat, autoarea pune o serie de şase întrebări de autoexaminare. Să presupunem că este judecat chiar cazul tău în acest moment. Ce răspunsuri poţi da la aceste întrebări?

 

APLICAŢIA

 

Isus declară că Evanghelia Sa va fi propovăduită ca mărturie pentru toate popoarele şi că sfârşitul va veni (vezi Matei 24:14). Ideea este limpede. El nu spune: „Dacă veţi propovădui Evanghelia, atunci va veni sfârşitul.” Nu exprimă o condiţie, ci face o profeţie. Spune că Evanghelia va fi propovăduită şi că sfârşitul va veni. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: Sunt şi eu implicat în această mare lucrare sau nu?

 

Întrebări

1. Ce vor face administratorii credincioşi pentru a extinde la maximul timpul pe care îl dedică chemării lor spirituale primordiale?
2. De ce este important să prezentăm adevărul clar şi convingător?
3. Cum ne putem feri de tendinţele care ne îndepărtează de mesajul central şi ne ţin ocupaţi cu probleme secundare?

 

ACTIVITATE

 

Agricultorii ştiu că sădirea precedă recoltarea. Creştinii aşteaptă o mare şi ultimă acţiune de strângere a roadelor spirituale. Ce ne spune aceasta despre „sădirea spirituală”?

 

Sugestii

 

1. Organizaţi acţiuni de sădire spirituală care să îi vizeze pe prietenii voştri.
2. Definiţi sfinţirea în raport cu administrarea vieţii.