Comentarii inspirate
Administrarea creştină a vieţii şi sfinţirea
Sabat după-amiază, 3 martie
Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie deosebit ca popor care Îl slujeşte pe deplin, din toată inima, copiii Săi neprimind cinstea pentru ei înşişi şi amintindu-şi că s-au legat printr-un legământ extrem de solemn să-L slujească pe Dumnezeu şi numai pe El. Dumnezeu cere de la copiii Săi desăvârşirea. […] Viaţa Domnului Hristos de pe pământ a fost o expresie perfectă a Legii lui Dumnezeu şi, când aceia care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu devin asemenea Domnului Hristos în caracter, atunci ei vor asculta de poruncile lui Dumnezeu. […]
Totul trebuie privit din perspectiva exemplului lui Hristos. El este adevărul. El este adevărata lumină care străluceşte asupra fiecărui om care vine în lume. Ascultaţi cuvintele Sale, copiaţi exemplul Său de tăgăduire şi jertfire de sine şi priviţi la meritele lui Hristos, pentru ca slava caracterului pe care-l are El să lumineze asupra voastră. Aceia care Îl urmează pe Hristos nu trăiesc pentru propria plăcere. Standardele omeneşti sunt ca nişte trestii firave. Standardul Domnului este desăvârşirea de caracter. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 147
„Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi.” […] Hristos este reprezentat prin viţa-de-vie care oferă hrană, vitalitate, viaţă, spirit şi putere, pentru ca mlădiţa să poată aduce roade şi pentru ca, atunci când vin suferinţa şi dezamăgirea, să aduceţi un cu totul alt tip de roade decât lumea. Acesta este dovada că aveţi o relaţie cu Isus Hristos şi că există o putere care vă susţine prin toate suferinţele, dezamăgirile şi încercările; puterea aceasta şi harul acesta îndulcesc orice durere. [Când] paharul suferinţei ne este pus la gură, avem un Mângâietor şi un sprijin. Paharul mângâierii ne este pus în mână şi perioada aceasta se poate dovedi a fi cea mai fericită din viaţa noastră. […]
Fiecare capacitate pe care o aveţi, fiecare putere pe care o deţineţi, capacitatea de a gândi, fiecare talent pe care îl aveţi, fiecare abilitate pe care o posedaţi, toate trebuie să fie exercitate în mod corect în viaţa religioasă, iar bunătatea, compasiunea, mila şi dragostea de Dumnezeu sunt roadele aduse de mlădiţa altoită în Viţa cea adevărată. – Asemenea lui Hristos, ed. 2008, p. 345
Dacă un popor a avut vreodată nevoie de lumină, atunci acesta este poporul care trăiește chiar în ultimele zile ale istoriei pământului. Noi trebuie să știm ce spune Scriptura. Trebuie să apelăm la scrierile sfinte ale lui Dumnezeu. Avem nevoie de credinţa vie care se prinde de braţul puterii infinite și trebuie să ne bazăm cu toată fiinţa noastră pe Isus Hristos, Neprihănirea noastră. Putem să facem așa. Da, o facem pentru binele sufletului nostru.
Voi puteţi fi uniţi cu Adevărata Viţă. Fiecare parte a întregii voastre făpturi poate să fie unită cu Viţa, iar seva și hrana care vin de la ea vor hrăni mlădiţele legate de Viţă, până când veţi ajunge una cu Hristos, așa cum El a fost una cu Tatăl. În felul acesta, vă vor fi date binecuvântările Sale. – Credinţa şi faptele, ed. 2005, p. 56
Duminică, 4 martie: Hristos înainte de orice
Nu este de ajuns să cunoaştem şi să respectăm cuvintele Scripturii. Este necesar să începem să le înţelegem, să le studiem cu seriozitate, mâncând trupul şi bând sângele Fiului lui Dumnezeu. Creştinii vor arăta în ce măsură fac lucrul acesta prin sănătatea naturii lor spirituale. Trebuie să ştim cum să aplicăm practic Cuvântul la clădirea propriului caracter. Trebuie să fim nişte temple sfinte, în care Dumnezeu să poată locui, umbla şi lucra. […]
În viaţa zilnică, înaintea fraţilor de credinţă şi înaintea lumii, noi trebuie să fim interpreţii Scripturii, dându-I cinste lui Hristos prin manifestarea caracterului Aceluia care este blând și smerit cu inima. Învăţăturile lui Hristos trebuie să fie pentru noi ca frunzele pomului vieţii. Pe măsură ce mâncăm şi digerăm pâinea vieţii, vom manifesta un caracter armonios. Prin unitatea noastră, prin faptul că le dăm altora întâietate, trebuie să-i dăm lumii o mărturie vie despre puterea adevărului. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 5, p. 1135
Când, prin descoperirea lui Hristos, s-a schimbat din persecutor în creştin, apostolul Pavel a declarat că era ca un copil născut înainte de termen. Dar, de atunci înainte, Hristos a fost totul în toate pentru el. „Pentru mine, a trăi este Hristos”, declara el. Această explicaţie în câteva cuvinte cu privire la ce înseamnă să fii creştin este cea mai desăvârşită din toată Scriptura. Acesta este tot adevărul Evangheliei. Pavel a înţeles ceea ce mulţi par incapabili să înţeleagă. Cât de înflăcărat era el! Cuvintele lui arată că gândurile lui Îl aveau în centru pe Hristos, că toată viaţa lui era unită cu Domnul său. Hristos era autorul, susţinătorul şi sursa vieţii lui. – The Review and Herald, 19 octombrie 1897
Doar o formă de evlavie nu va mântui pe nimeni. Toţi trebuie să aibă o experienţă adâncă şi vie. Doar aceasta îi va salva în timpul de necaz ce ne stă înainte. Atunci lucrarea fiecăruia va fi pusă la probă, va fi verificată. Dacă este aur, argint şi pietre scumpe, ei vor fi ascunşi în adăpostul Domnului. Dar dacă lucrarea lor este lemn, fân, trestie, nimic nu-i poate apăra de asprimea mâniei lui Iehova. […] Cei dispuşi să facă toate sacrificiile pentru viaţa veşnică o vor avea şi merită să sufere pentru ea, merită să-şi răstignească eul şi să-şi jertfească toţi idolii pentru ea. Greutatea veşnică de slavă depăşeşte orice comoară pământească şi eclipsează orice atracţie pământească. – That I May Know Him, p. 303
Luni, 5 martie: Doctrina despre sanctuar
Prin credinţă, noi trebuie să ne însuşim făgăduinţele lui Dumnezeu şi să beneficiem de binecuvântările îmbelşugate care ne-au fost asigurate prin Hristos Isus. Ne-a fost pusă înainte speranţa, însăşi speranţa vieţii veşnice. Nimic mai puţin de-atât nu-L va mulţumi pe Răscumpărătorul nostru; dar este partea noastră să intrăm în posesia acestei speranţe prin credinţa în Acela care a promis. Ne putem aştepta la suferinţă, pentru că cei care sunt părtaşi cu El la patimile Sale vor fi părtaşi cu El la slava Sa. El a cumpărat iertarea şi nemurirea pentru sufletele oamenilor păcătoşi, care pier, dar este partea noastră să primim aceste daruri prin credinţă. Crezând în El, avem această speranţă ca pe o ancoră a sufletului, sigură şi tare. Trebuie să înţelegem că ne putem aştepta cu încredere la favoarea lui Dumnezeu nu doar în lumea aceasta, ci şi în lumea cerească, din moment ce El a plătit acest preţ pentru mântuirea noastră. Credinţa în ispăşirea şi mijlocirea lui Hristos ne va păstra statornici şi de neclintit în faţa ispitelor care ne împresoară. […] Să contemplăm speranţa glorioasă aşezată înaintea noastră şi să ne-o însuşim prin credinţă. – Lift Him Up, p. 331
„Avem un Mare-Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul” (Evrei 8:1,2).
Aici este descris sanctuarul noului legământ. Sanctuarul primului legământ a fost construit de om, de Moise. Însă acesta este ridicat de Domnul, nu de om. În primul sanctuar slujeau preoţi pământeşti. În acesta slujeşte Hristos, ca Mare-Preot al nostru, la dreapta lui Dumnezeu. Primul sanctuar a fost pe pământ, celălalt este în ceruri. […] Pentru ochiul omenesc, splendoarea fără seamăn a sanctuarului pământesc era o reflectare a slavei acelui templu ceresc în care Hristos slujeşte pentru noi în faţa tronului lui Dumnezeu. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 340–341
Când se ivesc necazuri și sunteţi confruntaţi cu dificultăţi, nu căutaţi ajutorul oamenilor. Încredinţaţi-I totul lui Dumnezeu. Obiceiul de a le spune altora greutăţile noastre ne face doar mai slabi, dar nu ne aduce nicio putere de a le rezolva. Prin aceasta, așezăm asupra lor o povară a infirmităţilor noastre spirituale, pe care ei nu o pot ușura.
Noi căutăm putere din partea unor oameni greșiţi și limitaţi, în timp ce putem avea puterea unui Dumnezeu infinit, care nu greșește. Nu trebuie să mergeţi până la marginile pământului în căutarea înţelepciunii, căci Dumnezeu este aproape. Nu capacităţile pe care le aveţi acum sau pe care le veţi avea vreodată vă vor da succesul. Ci lucrurile pe care le poate face Domnul pentru voi. Trebuie să avem mult mai puţină încredere în ceea ce poate face omul și mult mai multă încredere în ceea ce poate face Dumnezeu pentru fiecare suflet care crede. El dorește cu ardoare ca voi să-L căutaţi prin credinţă.
Dumnezeu vrea să așteptaţi lucruri mari de la El. El dorește cu nerăbdare să vă ofere atât înţelegerea lucrurilor pământești, trecătoare, cât și a lucrurilor spirituale. Domnul poate ascuţi intelectul vostru. El vă poate da tact și îndemânare. Puneţi-vă talentele la lucru, cereţi-I lui Dumnezeu înţelepciune și vă va fi dată. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, pp. 102–103
Marţi, 6 martie: Doctrine centrate pe Hristos
Copiii lui Dumnezeu vor şti cine este ajutorul lor. Ei vor şti în cine se pot încrede fără rezerve şi, cu ajutorul lui Hristos, ei pot să aibă o încredere sfântă, fără să se încumete. Da, slujitorii Lui se pot încrede în siguranţă numai în El, fără teamă, privind la Isus, insistând în ascultare faţă de cerinţele Lui, părăsind tot ce este în legătură cu lumea, împotrivire sau favoruri. Succesul lor vine de la Dumnezeu, iar ei nu vor da greş pentru că nu se sprijină pe bogăţia şi influenţa oamenilor păcătoşi. […]
Singura noastră siguranţă este să fim uniţi cu Domnul Isus Hristos. Ne putem îngădui să pierdem prietenia oamenilor din lume. […] Poporul lui Dumnezeu trebuie să-I slujească pentru că Hristos l-a chemat afară din lume, l-a sfinţit şi l-a curăţit pentru ca să-I poată sluji numai Lui. – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 349
Cei care acceptă adevărul din dragoste pentru adevăr vor muri faţă de lume şi vor deveni blânzi şi smeriţi cu inima, asemenea Domnului lor divin. Imediat ce inima este în stare bună, îmbrăcămintea, discuţiile, viaţa vor fi în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Noi toţi avem nevoie să ne smerim sub mâna tare a lui Dumnezeu. Fie ca El să ne ajute să ne aşezăm picioarele puternic pe platforma adevărului etern!
Influenţa transformatoare a adevărului sfinţeşte sufletul. […] Dragostea lui Hristos, exprimată prin marele Său sacrificiu pentru mântuirea omului, a doborât orice barieră. Dragostea lui Dumnezeu curge în suflet şi recunoştinţa răsare în inima altădată rece ca piatra. Hristos răstignit, Hristos neprihănirea noastră cucereşte inima şi o aduce la pocăinţă. Subiectul acesta este atât de simplu, încât copiii îl pot înţelege, iar înţelepţii şi învăţaţii sunt fascinaţi de el, când privesc la nepătrunsele lui adâncimi de înţelepciune, iubire şi putere. – My Life Today, p. 265
Doar prin credinţa în Hristos este posibil ca omul să trăiască Legea. Omul nu este capabil să se mântuiască singur, dar Fiul lui Dumnezeu duce luptele pentru el şi îl aşază într-o poziţie avantajoasă, oferindu-i însuşirile Sale divine. Iar pe măsură ce primeşte neprihănirea lui Hristos, omul devine părtaş la natura divină. El poate să păzească poruncile lui Dumnezeu şi să le trăiască. Petru spune: „Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi de scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”
Adevărul, aşa cum se găseşte în Isus, este ascultarea de fiecare precept al lui Iehova. Este o lucrare a inimii. Sfinţirea biblică nu este sfinţirea falsă care nu va cerceta Scripturile, ci se va încrede în sentimentele bune şi în impulsuri, în loc să caute adevărul ca pe o comoară ascunsă. Sfinţirea biblică îi va determina pe posesorii ei să caute să cunoască cerinţele lui Dumnezeu şi să asculte de ele. Cerul curat şi sfânt este rezervat pentru cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu. – Lift Him Up, p. 152
Miercuri, 7 martie: Soliile celor trei îngeri
„Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!»” (Apocalipsa 14:6,7).
Dacă este ascultată, solia aceasta va atrage atenţia oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor făcându-i pe oameni să cerceteze atent Cuvântul. – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, p. 93
Mulţi sunt în întuneric. Sunt confuzi. Nu ştiu ce cale să urmeze. Cei derutaţi să-i caute pe alţi oameni derutaţi şi să le spună cuvinte de speranţă şi de încurajare. Când vor începe să facă această lucrare, lumina cerului le va arăta drumul pe care să meargă. Prin cuvintele de consolare adresate celor necăjiţi, ei înşişi vor fi consolaţi. Prin ajutorul oferit altora, ei înşişi vor fi ajutaţi să iasă din greutăţi. Bucuria ia locul întristării şi depresiei. Inima plină de Duhul lui Dumnezeu străluceşte plină de căldură înaintea tuturor oamenilor. Niciunul dintre aceştia nu mai este în întuneric, căci „întunericul” lor este „ca ziua în amiaza mare”. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 4, p. 1151
Solia de avertizare trebuie să fie vestită din sat în sat, din oraş în oraş, din ţară în ţară, nu cu paradă, ci de oameni ai credinţei şi prin puterea Duhului Sfânt.
Trebuie să fie depusă o muncă de cea mai bună calitate. A sosit timpul acela important, când sulul este desfăşurat înaintea lumii prin solii lui Dumnezeu. Adevărul care a fost cuprins în prima, a doua şi a treia solie îngerească trebuie să meargă la orice neam, orice limbă şi orice popor. El trebuie să lumineze întunericul din fiecare continent şi să ajungă la insulele mării. – Evanghelizare, ed. 2008, p. 12
Noi suntem poporul care păzeşte poruncile lui Dumnezeu. În ultimii patruzeci de ani, asupra noastră au fost aduse erezii de tot felul, ca să ne întunece mintea cu privire la învăţătura Cuvântului, îndeosebi cu privire la lucrarea de slujire a Domnului Hristos în sanctuarul ceresc, precum şi la solia Cerului pentru aceste zile din urmă, aşa cum a fost vestită de îngeri în capitolul 14 din Apocalipsa. Adventiştilor de ziua a şaptea li s-au prezentat cu insistenţă solii de tot felul, ca să ia locul adevărului care a fost cercetat punct cu punct prin studiu şi rugăciune şi a fost dovedit prin puterea făcătoare de minuni a Domnului.
Dar pietrele de hotar care ne-au făcut să fim ce suntem trebuie să fie păstrate şi vor fi păstrate aşa cum le-a pus Dumnezeu prin Cuvântul Său şi prin mărturia Duhului Său. El ne cheamă să rămânem neclintiţi şi cu credinţă la principiile fundamentale care se bazează pe o autoritate indiscutabilă. – Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 185
Joi, 8 martie: Administrarea creştină
Adevărata sfinţire înseamnă iubire desăvârșită, ascultare desăvârșită, o desăvârșită conformare faţă de voinţa lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim sfinţiţi pentru Dumnezeu prin ascultare de adevăr Conștiinţa noastră trebuie să fie curăţită de faptele moarte pentru a-I servi viului Dumnezeu. Și totuși, noi nu suntem încă desăvârșiţi, dar este privilegiul nostru să ne desprindem de legăturile egoismului și ale păcatului și să înaintăm spre desăvârșire. Posibilităţi mari, realizări înalte și sfinte sunt la îndemâna tuturor. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 416
Domnul n-are nicio plăcere să ne vadă slabi din punct de vedere spiritual. „Căci Dumnezeu, care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric», ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.” Avem de dus lupte şi încercări, dar nu avem de ce să cădem ori să ne descurajăm. […]
Dumnezeu poate fi onorat doar atunci când noi, cei care mărturisim a crede în El, ne conformăm chipului Său. Noi trebuie să reprezentăm înaintea lumii frumuseţea sfinţeniei şi nu putem intra nicidecum pe porţile cetăţii lui Dumnezeu până nu ne desăvârşim un caracter asemenea lui Hristos. Dacă luptăm cu încredere în Dumnezeu pentru sfinţire, o vom primi. Atunci, ca martori pentru Hristos, trebuie să facem cunoscută lucrarea harului lui Dumnezeu în noi. – The Upward Look, p. 99
Ori de câte ori omul realizează ceva, indiferent dacă este în domeniul spiritual sau în cel material, trecător, el trebuie să-ș i aducă aminte în permanenţă că tot ce face este datorat conlucrării cu Creatorul lui. Este deosebit de important să conștientizăm dependenţa noastră de Dumnezeu. Noi avem o încredere prea mare în oameni și depindem prea mult de invenţiile omenești. Dar ne încredem prea puţin în puterea pe care Dumnezeu este gata să ne-o dea. „Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9). Partea pe care o îndeplinește omul este nemăsurabil de mică, dar, dacă se unește cu divinitatea lui Hristos, omul poate face totul prin puterea pe care i-o dăruiește Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 56
Dincolo de crucea de pe Golgota, cu suferinţa şi ocara ei, Isus a privit la ziua finală, ziua cea mare, când prinţul puterii văzduhului va fi distrus odată cu pământul, care a fost mutilat atâta vreme prin revolta lui. Isus a văzut lucrarea răului terminată pentru totdeauna şi pacea lui Dumnezeu umplând cerul şi pământul.
De aici înainte, urmaşii lui Hristos trebuiau să privească la Satana ca la un vrăjmaş înfrânt. Pe cruce, Isus urma să câştige biruinţa pentru ei; El dorea ca ei să primească biruinţa aceasta ca fiind a lor. „Iată”, a zis El, „că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă poate vătăma.”
Puterea nemărginită a Duhului Sfânt este apărarea oricărui suflet copleşit de greutăţi. Hristos nu va îngădui ca vreunul dintre cei care, prin pocăinţă şi credinţă, au cerut protecţia Sa să treacă sub puterea vrăjmaşului. Mântuitorul este alături de cei ispitiţi şi încercaţi. La El nu poate fi insucces, pierdere, imposibilitate sau înfrângere – noi putem totul prin Acela care ne întăreşte. Când vin ispitele şi încercările, nu aştepta ca mai întâi să birui toate greutăţile, ci priveşte la Isus, ajutorul tău. – Viaţa lui Iisus, ed. 2015, pp. 423–424
Vineri, 9 martie: Studiu suplimentar
„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).
Adevărul lui Dumnezeu trebuie să sfinţească sufletul. „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou.” Puterea sfinţitoare a adevărului trebuie să rămână în suflet şi să luăm adevărul cu noi la lucru, pentru a aplica criteriile lui la toate tranzacţiile vieţii, în special în relaţiile cu semenii noştri. El trebuie să rămână în casele noastre, având o putere înduplecătoare asupra vieţii şi caracterului tuturor locatarilor ei.
Mă simt datoare să le vorbesc tuturor celor care mărturisesc a crede adevărul despre necesitatea practicării adevărului. Aceasta înseamnă sfinţire, iar sfinţirea înseamnă cultivarea şi instruirea fiecărei capacităţi pentru a-L sluji pe Domnul.
Învăţaţi-i pe copiii voştri să iubească adevărul pentru că este adevăr şi pentru că ei trebuie să fie sfinţiţi prin adevăr şi să fie pregătiţi să stea în picioare la marele bilanţ care va stabili dacă sunt calificaţi să intre într-o lucrare mai mare şi să devină membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Adevărul, preţiosul adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu, va avea un
efect sfinţitor asupra inimii şi a caracterului. Avem o lucrare de făcut pentru noi şi pentru copiii noştri. Inima firească este plină de ură faţă de adevăr, aşa cum este el în Isus. Dacă părinţii nu vor face o prioritate din a-şi îndruma copiii pe cărarea neprihănirii încă din primii lor ani de viaţă, mai târziu, copiii vor alege cărarea greşită în locul celei bune.
Lucrarea de sfinţire începe în familie. Cei care sunt creştini acasă vor fi creştini şi la biserică, şi în lume. – My Life Today, p. 261
