Poezia studiului 5
Ispravnic de veste bună
Deut.29,29; Is.22,14-18; 1Cor.4,1.2; 2Cor.5,10;Efs.6,13 -17;
Col.2,2.3;1Tes.2,4;1Tim.3,!6; Tit1,7; 1Petru 4,10.
De la floarea cea plăpândă pân-la taina din Cuvânt,
Revelată în iubirea învierii din mormânt,
Sfinte-s toate câte Domnul a creat și oferit;
Peste ele te dorește econom desăvârșit.
Slujitorul celor sfinte, în zăduful păcătos,
Are fruntea, prin credință, ștearsă zilnic de Hristos;
Însă cel ce lenevește, risipind ce nu-i al său,
Va fi-n ziua cercetării aruncat-n-al morții hău.
Până va veni stăpânul, ești chemat s-administrezi,
Vestea mântuirii clară și curată s-o păstrezi,
Ca aproapele să vadă, astfel, taina Tatălui,
Prin a ta isprăvnicie, îmbrăcată-n jertfa Lui.
Printre spini și pălămidă, din Eden, afară scoși,
Ne-a lăsat isprăvnicia pașilor spre cer întorși;
Și ca taina să ne fie tuturor pe înțeles,
S-a-ntrupat în lutul nostru, răzvrătirea El ne-a șters.
Vino, deci, cât încă ține al isprăvniciei har,
Să ne îndreptăm slujirea după-al slovei calendar,
Căci, curând, Stăpânul vine, ca ispravnici să ne ia,
Dacă-n toate ne găsește demni de-mpărăția Sa!
Cornel Mafteiu
București, 29.01.2018