Materiale pentru instructori (studiul 4)

tree on tree Resurse

Căile lui Dumnezeu și căile omului

Obiective

 

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să descopere metoda de a scăpa de spiritul lumesc pe care le-o pune Dumnezeu la dispoziţie.

La nivelul sentimentelor: Să cunoască eliberarea de spiritul lumesc prin înnoirea spirituală.

La nivel practic: Să-şi construiască un nou centru de interes care să descurajeze întoarcerea la spiritul lumesc.

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Cunoaşterea lui Isus

Cum ne ajută studiul Scripturii să ne reorganizăm priorităţile şi în ce fel încurajează înnoirea spirituală?

Cum se poate transforma rugăciunea dintr-o simplă listă de cereri într-un instrument al înnoirii spirituale?

Ce rol are înţelepciunea în înfrângerea spiritului lumesc?

Ce face Duhul Sfânt pentru a conlucra cu Tatăl şi cu Fiul la redirecţionarea vieţii noastre?

 

Sentimente: Recunoaşterea prezenţei lui Isus

Cum putem fi permanent conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră?

Cum putem aprecia mai mult rolul Duhului Sfânt în înnoirea spirituală?

 

Practic: Exprimarea devoţiunii

Ce răspuns am dat la invitaţia de a ne înnoi spiritual?

Cum putem evita în viaţa spirituală trecerea de la extaz la agonie, pentru a avea o creştere spirituală constantă?

Ce paşi putem face pentru a ne bucura de o viaţă spirituală înfloritoare?

 

Rezumat: Cultivarea vieţii spirituale este singura cale de a scăpa de spiritul lumesc. Studiul Bibliei, rugăciunea, slujirea creştină, părtăşia creştină şi contemplarea minunilor din natură pot contribui la remodelarea viziunii noastre despre lume şi ne pot chema la o spiritualitate mai înaltă.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

 

Motivare

 

Pasajul central: Proverbele 11:4,28.

 

Ideea de bază. Viaţa spirituală este înfloritoare doar în condiţiile în care credincioşii cultivă în mod deliberat practicile care conduc la apropierea de Creatorul şi Răscumpărătorul lor.

Grădinarii şi agricultorii ştiu cât de importantă este pentru o plantă legătura neîntreruptă cu solul. Smulge o plantă din pământ şi va muri. Rădăcinile, partea esenţială a plantei, nu pot susţine viaţa şi nu pot produce seminţe fără substanţele nutritive de care beneficiază prin contactul cu solul. Este esenţial ca rădăcinile să fie în pământ pentru ca planta să trăiască. Lumina soarelui şi umezeala au şi ele un rol important, dar, dacă rădăcinile nu sunt înfipte într-un pământ fertil, ceilalţi factori sunt inutili.

Principiul acesta este valabil şi în viaţa spirituală. Creştinul care nu rămâne în contact cu Isus nu se poate dezvolta spiritual. De aceea, studiul Scripturii, rugăciunea, părtăşia creştină şi slujirea creştină nu pot fi considerate elemente opţionale pentru experienţa creştină. Ele sunt componentele esenţiale ale dezvoltării spirituale.

 

Activitate introductivă. Cu o săptămână înainte de studiul acesta, scoate o plantă din pământ (orice fel, inclusiv o buruiană) şi pune-o la soare ca să se usuce şi să moară. Adu la grupă această plantă moartă şi o plantă mică într-un ghiveci. Roagă-i pe participanţi să spună ce asemănări sunt între planta moartă şi planta vie (răspunsuri: forma, mărimea şi, poate, culoarea). Apoi întreabă-i care sunt deosebirile principale dintre ele. Întreabă-i după aceea de ce este moartă una dintre ele. După ce stabiliţi că este moartă din cauză că a fost smulsă din pământ, fă aplicaţii la viaţa spirituală. Dacă nu primim continuu harul lui Dumnezeu prin mijloacele pe care ni le-a pus la îndemână, ce se va întâmpla cu viaţa noastră spirituală?

 

Aprofundarea studiului

 

Unul dintre cele mai interesante pasaje din Sfânta Scriptură se găseşte în Romani 8:4-6: „Pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” Pavel a demonstrat în capitolele anterioare ale cărţii Romani că Isus a satisfăcut porunca dreaptă a Legii, iar aici declară că acum porunca aceasta poate fi împlinită în noi. Diferenţa dintre viaţa de dinainte de a-L cunoaşte pe Hristos şi viaţa nouă este dată de direcţia sau de subiectul central al gândurilor noastre; iar rezultatele sunt viaţa spirituală sau moartea spirituală. Ce practici ne ajută să ne îndreptăm gândurile către lucrurile de sus?

 

Comentariu biblic

 

Cuvinte cereşti

 

(Recitiţi împreună în grupă Psalmii 119:11; Ioan 5:39; 20:31; Luca 24:27 şi 1 Tesaloniceni 2:13.)

 

„Daţi-mi Scriptura, ea ne protejează/ Contra vrăjmaşului înverşunat,/ Veşnic, în versu-i adevăr tronează/ Şi-o Lege ce nicicând nu s-a schimbat!” spun versurile imnului 151 din Imnurile creştine, chemându-ne la o viaţă spirituală clădită pe Biblie. Compozitorii, teologii şi predicatorii subliniază valoarea Bibliei în transformarea vieţii.

Nu putem sublinia îndeajuns valoarea Scripturii pentru dezvoltarea spirituală. Scriptura creează o barieră împotriva păcatului (Psalmii 119:11). Poate că omul obişnuit nu vede această barieră, dar ea este reală. Nu este necesar să purtăm Scriptura pe haine ca fariseii din vechime (echivalentul modern ar fi probabil tricourile cu versete biblice), dar este absolut necesar să o strângem în inimă prin studiu zilnic şi prin rugăciune. Ce bine ar fi să fie valabile în dreptul tuturor creştinilor de astăzi cuvintele de apreciere ale apostolului Pavel: „Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt, aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii” (1 Tesaloniceni 1:6,7).

De discutat. În ce fel ne păzeşte Scriptura de păcat?

 

Comunicarea cu cerul

 

(Recitiţi împreună în grupă Efeseni 6:8; Marcu 11:24 şi Luca 11:1-13.)

 

Se crede că declaraţia următoare îi aparţine clericului englez Samuel Chadwick: „Unica preocupare a Diavolului este să-i împiedice pe creştini să se roage. El nu se teme deloc de studiul fără rugăciune, de

lucrarea fără rugăciune şi de religia fără rugăciune. El râde de truda noastră, îşi bate joc de înţelepciunea noastră, dar tremură atunci când ne rugăm.” Rareori se întâmplă să exprime cineva cu atâta elocvenţă importanţa Scripturii. Isus, singura fiinţă umană desăvârşită din istoria lumii, Se retrăgea dimineaţa devreme în dealurile din Iudeea ca să fie singur şi să Se roage. Dacă Fiul desăvârşit al lui Dumnezeu avea nevoie de comuniune continuă cu Dumnezeu pentru a face faţă fiecărei zile, cum se face că noi, muritorii păcătoşi, considerăm că rugăciunea nu este importantă? Dacă rugăciunea este într-adevăr deschiderea inimii ca înaintea unui Prieten, de ce neglijăm acest mare privilegiu, mai ales dacă ne gândim cine este acest Prieten?

Fratele lui Isus, Iacov, declară: „Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi! Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:15,16). O, dacă am depinde de rugăciune tot atât de mult cum depind plămânii noştri de aer!

 

De discutat. Cum s-ar descurca o armată în absenţa unei bune comunicări? Cum ne descurcăm noi în lupta spirituală fără o bună comunicare cu Comandantul nostru?

 

Înţelepciune de sus

 

(Recitiţi împreună în grupă 1 Împăraţi 3:9-14; Proverbele 8:11; 24:13,14 şi 1 Corinteni 3:19.)

 

Înţelepciunea nu este sinonimă cu deţinerea de cunoştinţe sau informaţii. Ea cuprinde abilitatea de a lua decizii corecte şi de a judeca sănătos pe baza cunoştinţelor şi a experienţei. Ea presupune acumularea în timp a cunoştinţelor aplicate şi testate în diverse situaţii şi ocazii. Ea sugerează un context social, ca atunci când Solomon I-a cerut lui Dumnezeu înţelepciunea de a conduce eficient poporul Israel. Şi cine altcineva poate obţine înţelepciunea mai uşor decât creştinul care are acces direct la Îmbătrânitul de zile care, din veşnicie, deţine o înţelepciune şi o experienţă infinite?

 

De discutat. Ce rol are Duhul Sfânt în aplicarea personală a înţelepciunii divine?

 

APLICAŢIA

 

Studiul de săptămâna aceasta este esenţial pentru dezvoltarea noastră în credinţă, dar, dacă totul se va reduce la o discuţie interesantă, atunci ne vom rata ţinta. Dacă dorim să creştem spiritual, trebuie să găsim metode practice de încorporare a rugăciunii şi a studiului Bibliei în viaţa noastră.

 

Întrebări

 

  1. Cum pot studia Biblia cu mai mare consecvenţă?
  2. Cum pot petrece mai mult timp în rugăciune fără să mă plictisesc şi fără să repet anumite idei la nesfârşit?
  3. Ce paşi concreţi pot face pentru a cultiva înţelepciunea?
  4. Ce rol are interacţiunea cu alte persoane care au o viziune asemănătoare despre lume, la consolidarea vieţii personale de studiu şi de rugăciune?
  5. În ce fel mă poate ajuta studiul istoriei bisericii să devin mai înţelept?
  6. Ce efecte va avea asupra creşterii mele spirituale mai mult timp petrecut împreună cu Dumnezeu?
  7. Ce efecte va avea asupra înnoirii mele spirituale aplicarea principiilor biblice în slujirea altora?

 

ACTIVITATE

Încurajează acţiunile care vor facilita adoptarea de către participanţi a celor două practici: rugăciunea şi studiul biblic.

 

Sugestii

 

  1. Amenajează acasă, la locul de muncă sau în alt loc personal un spaţiu pentru studiu şi rugăciune personală. Păstrează spaţiul respectiv exclusiv pentru aceste activităţi.
  2. În timpul studiului personal al Bibliei, începe să alcătuieşti o listă cu idei de slujire creştină, pe baza învăţăturilor desprinse din studiul Scripturii, nu doar pe nevoile oamenilor.
  3. Începe să ţii un jurnal de rugăciune în care să notezi rezumatele conversaţiilor tale cu Dumnezeu şi data în care le-ai avut. În cazul cererilor, lasă un spaţiu dedesubtul lor pentru a nota dacă Dumnezeu ţi-a dat răspuns.

Părerea mea