Comentarii inspirate – Viața creștină (st. 13)
Sabat după-amiază, 23 decembrie
Cei care studiază Biblia cu inima deschisă, pentru a primi lumina din partea Duhului Sfânt, nu vor rămâne în întuneric în ce privește semnificaţia cuvintelor lui Dumnezeu. „Dacă vrea cineva să facă voia Lui”, spunea Domnul Hristos, „va ajunge să cunoască dacă învăţătura aceasta este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17). Toţi cei care vor cere de la Hristos o cunoaștere mai clară a adevărului, o vor primi. El le va dezvălui tainele Împărăţiei cerurilor. Cel care dorește din toată inima să cunoască adevărul va înţelege întotdeauna aceste taine. În templul sufletului său va străluci o lumină cerească, iar ceilalţi o vor vedea așa cum se vede lumina unei lămpi pe o cărare întunecată. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 17
Oamenii nu pot să calce Cuvântul lui Dumnezeu fără să rămână nepedepsiţi. Sensul acestei declaraţii de temut este exprimat în ultimul capitol al Apocalipsei: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta” (Apocalipsa 22:18,19).
Iată avertizările date de Dumnezeu pentru a-i feri pe oameni de schimbarea de orice natură a ceea ce El a făcut cunoscut sau a poruncit. Aceste avertizări solemne se aplică tuturor acelora care, prin influenţa lor, îi determină pe oameni să privească superficial Legea lui Dumnezeu. Ele ar trebui să-i facă să se teamă şi să tremure pe aceia care declară fără ruşine că a asculta sau nu de Legea lui Dumnezeu este ceva nesemnificativ. Toţi cei care îşi înalţă propriile opinii mai presus de revelaţia divină, toţi cei care vor schimba înţelesul clar al Scripturii pentru a-l adapta propriului interes sau de dragul conformării cu lumea, toţi aceştia îşi asumă o îngrozitoare responsabilitate. Cuvântul scris, Legea lui Dumnezeu, va măsura caracterul fiecărui om şi îi va condamna pe toţi aceia pe care acest test infailibil îi va găsi necorespunzători. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 220, 221
Dumnezeu cheamă oameni care să fie credincioşii în ochii Săi. Trebuie realizate reforme în bisericile noastre. Acum este o mare nevoie de a reinstaura în inimile bărbaţilor şi femeilor veneraţia de odinioară faţă de Cele Zece Porunci. Prin ascultarea de aceste porunci, omenirea trebuie să fie sfinţită, pentru ca rezultatele scepticismului să nu fie consolidate, ci pentru ca fundamentul credinţei noastre să fie expus vederii şi toate preceptele Legii sfinte ale lui Dumnezeu să fie întărite. Trebuie să aibă loc conştientizarea responsabilităţii individuale. Oamenii să nu uite că, pentru a fi consideraţi oameni de către Domnul, cursul acţiunii lor trebuie să fie drept, curat şi fidel…
Dragostea pentru Isus Hristos ne determină să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, care sunt o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră, asigurându-ne prezenţa iluminatoare, purificatoare, voioasă a Tatălui şi a Fiului. – Sons and Daughters of God, p. 194
Duminică, 24 decembrie: Slab în credinţă
A lucra cu mintea omenească constituie o activitate foarte delicată. Puteţi fi aspri şi inflexibili, dar nu veţi reuşi niciodată să sensibilizaţi inima; sau puteţi să vă apropiaţi cu blândeţe de sufletele împovărate şi, cu o atitudine plină de iubire, să le salvaţi de pe câmpul de luptă al lui Satana; nu să le duceţi acolo, ca apoi să le lăsaţi singure pentru a deveni jucăria ispitelor lui.
Noi nu ne putem permite să fim, în niciun fel, o pricină de poticnire pentru alţii. Fiecare trece prin propriile încercări şi ispite, iar noi trebuie să fim aproape, pentru a-l întări şi a-l ajuta pe cel ispitit. Misiunea noastră este să-l încurajăm şi, dacă este posibil, să-l ridicăm pe cel slab în credinţă. Rostind făgăduinţele lui Dumnezeu, uneori putem îndepărta deznădejdea din mintea celor ce trec prin perioade dificile de criză. – Minte, caracter, personalitate, ed. 2015, p. 354
Planurile vrăjmaşului sunt atât de viclene, complicaţiile realizate de el sunt atât de amăgitoare, încât aceia care sunt slabi în credinţă nu pot discerne înşelăciunile lui. Ei cad în cursele pregătite de Satana, care lucrează prin unelte omeneşti spre a înşela, dacă este cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Numai aceia care sunt strâns uniţi cu Dumnezeu vor fi în stare să discearnă falsurile şi intrigile vrăjmaşului…
Gândiţi-vă la slava care îi aşteaptă pe cei biruitori! Ei vor vedea faţa Aceluia în prezenţa căruia este deplină bucurie şi la dreapta căruia sunt bucurii veşnice.
Să îngăduim ca Dumnezeu să stăpânească mintea noastră. Să nu spunem şi să nu facem ceva ce ar întoarce pe un semen al nostru de pe calea cea dreaptă. – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 91
Dumnezeu nu vrea ca noi să ne aşezăm pe scaunul de judecată şi să ne judecăm unii pe alţii… Când vedem greşeli la alţii, să nu uităm că noi avem cusururi mai grave, poate, în ochii lui Dumnezeu decât cusurul pe care îl condamnăm la fratele nostru. În loc să faci publice defectele lui, roagă-L pe Dumnezeu să-l binecuvânteze şi să-l ajute să-şi înfrângă greşeala. Hristos va aproba acest spirit şi acest act şi îţi va deschide calea să-i spui un cuvânt înţelept care să-i dea forţă şi ajutor celui slab în credinţă…
Fiecare inimă îşi are propriile dureri şi decepţii şi ar trebui să căutăm să ne uşurăm sarcinile unii altora prin manifestarea iubirii lui Isus faţă de cei din jur. Dacă discuţiile noastre ar fi despre cer şi despre lucrurile cereşti, vorbirea de rău ar înceta repede să ne mai atragă…
În loc să găsim cusururi la alţii, să fim critici cu noi înşine. Ar trebui să ne întrebăm personal: Este inima mea dreaptă înaintea lui Dumnezeu? Modul acesta de a acţiona Îi va da slavă Tatălui Meu din cer? Dacă ai nutrit un spirit rău, alungă-l din suflet. Este de datoria ta să îndepărtezi din inimă orice lucru de natură să întineze… Isus să fie păstrat cu sfinţenie în suflet. – That I May Know Him, p. 187
Luni, 25 decembrie: Înaintea scaunului de judecată
Când îţi împlineşti lucrarea fără să-i cerţi sau să-i critici pe alţii, ea va fi însoţită de o libertate, de o lumină şi de o forţă care le vor conferi reputaţie şi influenţă instituţiilor şi acţiunilor în care eşti implicat.
Nu uita că nu te afli niciodată pe un teren favorabil atunci când eşti iritat şi când porţi povara de a pune la punct fiecare suflet care se apropie de tine. Dacă cedezi în faţa ispitei de a-i critica pe alţii, de a le evidenţia defectele, de a dărâma ce fac ei, poţi fi sigur că nu vei reuşi să te porţi cu nobleţe şi frumos…
Hristos S-a smerit ca să ocupe locul din fruntea umanităţii, pentru a înfrunta ispitele şi pentru a suporta încercările pe care trebuie să le înfrunte şi să le suporte oamenii. El a trebuit să ştie cu ce se confruntă omul din partea duşmanului nelegiuit, ca să ştie cum să le vină în ajutor celor ispitiţi.
Iar Hristos a fost numit judecătorul nostru. Nu Tatăl este judecătorul. Nu îngerii sunt judecătorii. Ne va judeca Cel care a luat asupra Sa natura umană şi care a dus în lumea aceasta o viaţă desăvârşită. Doar El poate fi judecătorul nostru… Niciunul dintre voi nu a fost numit judecător peste alţii. Este tot ce puteţi face pentru a vă disciplina. – My Life Today, p. 335
Fraţii mei şi surorile mele, doriţi voi să vă aduceţi aminte fără încetare că nu trebuie să vă exprimaţi însuşirile fireşti în comportamentul vostru faţă de moştenirea lui Dumnezeu? Poporul lui Dumnezeu este proprietatea lui Hristos şi cât de mare a fost preţul plătit de El pentru ea! Oare va fi vreunul dintre noi printre cei ce îl ajută pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului să descurajeze şi să distrugă sufletele? Care va fi pedeapsa adusă asupra noastră, dacă îndeplinim o astfel de lucrare? Fiecare dintre noi trebuie să scoată din conversaţia lui orice expresie aspră şi jignitoare. Să nu ne îngăduim să-i condamnăm pe alţii şi nici nu vom face aşa, dacă suntem una cu Domnul Hristos. să-L reprezentăm pe Hristos în comportamentul nostru cu semenii. Noi trebuie să fim nişte conlucrători cu Dumnezeu în sprijinirea celor ce sunt ispitiţi. Să nu încurajăm sufletele să semene seminţele îndoielii, căci aceste seminţe vor aduce un seceriş dăunător. Trebuie să învăţăm de la Domnul Hristos, să aplicăm metodele Sale şi să manifestăm spiritul Său. Nouă ni se porunceşte: „Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus.” Să ne obişnuim să credem în Cuvântul lui Dumnezeu, care se împlineşte în mod aşa de minunat şi plin de slavă. Dacă avem asigurarea deplină a credinţei, nu ne vom îngădui să ne îndoim de fraţii şi de surorile noastre. – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, ed. 2007, pp. 206, 207
Ziua cea mare a Domnului este aproape, este la uşă. Când Hristos apare pe norii cerului, aceia care nu L-au căutat cu toată inima, aceia care au îngăduit să fie înşelaţi, vor pieri cu siguranţă. Unica noastră siguranţă se găseşte în pocăinţă, convertire şi ştergerea păcatelor. Aceia care vor căuta acum pe Domnul cu seriozitate, care îşi smeresc inimile înaintea Lui şi părăsesc păcatele, vor fi pregătiţi, prin sfinţirea adevărului, să se unească cu membrii familiei împărăteşti din ceruri şi vor vedea pe Împărat în frumuseţea Lui. – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 243
Marţi, 26 decembrie: Niciun prilej de cădere
Cei care mărturisesc a fi creştini, dar care nu merg pe urmele lui Hristos, fac fără efect cuvintele Sale şi pun în umbră planul de mântuire. Prin spiritul şi prin conduita lor, ei spun de fapt: „Isuse, pe timpul Tău nu ai înţeles la fel de bine cum înţelegem noi astăzi că omul poate să-I slujească şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona.” Aceşti pretinşi oameni religioşi susţin că păzesc Legea lui Dumnezeu, dar nu o păzesc. O, cum ar fi ajuns standardul a ce înseamnă să fii om cu adevărat, dacă ar fi fost lăsat în voia oamenilor! Dumnezeu a înălţat standardul Său – poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus; iar experienţa trăită în urma predării complete faţă de Dumnezeu este neprihănirea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt. – Asemenea lui Hristos, ed. 2008, p. 55
Fiţi cu băgare de seamă, ca nu cumva, prin exemplul vostru, să puneţi în pericol sufletul altora. Este un lucru îngrozitor să-ţi pierzi propriul suflet, dar este cu mult mai îngrozitor să ai un comportament care va cauza pierderea altora. Este un gând cumplit să ştii că influenţa ta poate fi o miasmă de moarte spre moarte, şi totuşi este posibil. Trebuie să veghem stăruitor asupra gândurilor, cuvintelor, obiceiurilor şi înclinaţiilor noastre. Dumnezeu cere o sfinţire personală. Numai dacă dăm dovadă că avea caracterul lui Hristos, putem coopera cu El la salvarea sufletelor. – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, ed. 2007, p. 148
Încercarea este cea care ne face să vedem ce suntem. Motivul ispitei este cel care ne oferă o imagine a adevăratului caracter al cuiva şi care arată necesitatea cultivării trăsăturilor bune. Încrezându-se în binecuvântarea lui Dumnezeu, creştinul se află în siguranţă oriunde. În oraş, el nu va fi corupt. În contabilitate, el va fi recunoscut pentru obiceiurile lui de strictă integritate. În atelierul mecanicului, fiecare parte a lucrării lui va fi făcută cu credincioşie, având în vedere doar slava lui Dumnezeu. Când membrii urmează această cale, biserica va avea succes. Niciodată aceste biserici nu vor avea prosperitate până când membrii, la nivel personal, nu vor fi strâns legaţi de Dumnezeu, manifestând un interes neegoist pentru salvarea semenilor lor. Pastorii pot să ţină predici plăcute şi pline de putere şi pot să fie făcute multe eforturi pentru ca biserica să fie întărită şi să prospere, dar, dacă membrii ei, la nivel individual, nu îşi fac partea lor ca slujitori ai lui Isus Hristos, biserica va fi întotdeauna în întuneric şi lipsită de putere. Aşa împietrită şi întunecată cum este lumea, influenţa unui exemplu cu adevărat consecvent va fi o putere spre bine. – Mărturii, vol. 4, ed. 2015, pp. 249, 250
Miercuri, 27 decembrie: Deosebire între zile
Dăruindu-L pe Fiul Său pentru răscumpărarea noastră, Dumnezeu a arătat cât de mare este valoarea pe care o atribuie fiecărei fiinţe umane, iar El nu-i acordă niciunui om dreptul de a vorbi în mod dispreţuitor despre un semen al său. Chiar dacă vedem greşeli şi slăbiciuni la cei din preajma noastră, Dumnezeu declară că fiecare om este proprietatea Lui – atât prin creaţie, cât şi prin răscumpărarea plătită cu sângele preţios al lui Hristos. Toţi oamenii au fost creaţi după chipul Său şi chiar cei mai decăzuţi şi mai degradaţi trebuie trataţi cu respect şi amabilitate. Dumnezeu ne va considera răspunzători pentru un singur cuvânt dispreţuitor spus la adresa unui suflet pentru care Hristos Şi-a dăruit viaţa. (…)
Când ajungem în conflict cu vrăjmaşii lui Hristos, nu trebuie să le răspundem cu un spirit ostil şi răzbunător şi nici să facem declaraţii care ar putea să pară nişte replici acuzatoare. Cei ce vestesc soliile lui Dumnezeu nu trebuie să rostească niciun cuvânt pe care nici chiar Maiestatea cerului nu l-ar fi folosit în conflictul cu Satana. Trebuie să lăsăm în grija lui Dumnezeu judecarea şi condamnarea altora. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, ed. 2011, pp. 52, 53
Omul limitat.. trebuie să ia Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum stă scris şi apoi să-l aprecieze aşa cum este şi să-l transpună în viaţă şi să-l ţeasă în caracter. În Cuvântul lui Dumnezeu este descoperit clar tot ce priveşte mântuirea oamenilor şi, dacă îl vom lua şi îl vom înţelege cât putem mai bine, Dumnezeu ne va ajuta să-l înţelegem.
Fără asistenţa specială a Duhului lui Dumnezeu, minţile umane vor vedea în Biblie multe lucruri foarte greu de înţeles, fiindcă le lipseşte iluminarea divină. Oamenii să nu vină la Cuvântul lui Dumnezeu impunându-şi propria cale, propria voinţă sau propriile idei, ci să vină cu un spirit smerit, umil şi sfânt.
Nu încerca niciodată să cercetezi Scripturile dacă nu eşti dispus să asculţi, dacă nu eşti dispus să fii un învăţăcel, dacă nu eşti dispus să asculţi Cuvântul lui Dumnezeu ca şi cum vocea Sa ţi-ar vorbi direct prin cuvintele vii. Omul muritor să nu se apuce vreodată să judece Cuvântul lui Dumnezeu sau să stabilească dacă un pasaj este inspirat sau nu este inspirat şi dacă un pasaj este mai inspirat decât alte pasaje. Dumnezeu îl avertizează să nu păşească pe acest teren. Dumnezeu nu i-a încredinţat o asemenea lucrare. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 7, p. 919
Trebuie să-I cerem Domnului să ne lumineze înţelegerea, ca să putem pricepe adevărul divin. Dacă ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu, le golim de vanitate, mândrie şi egoism prin harul acordat nouă din belşug, dacă avem o dorinţă sinceră şi o credinţă statornică, razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii vor străluci asupra minţilor noastre şi ne vor lumina înţelegerea întunecată. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, ed. 1997, p. 183
Joi, 28 decembrie: Remarci finale
„Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi.” Aşa cum Hristos a avut milă de noi şi ne-a ajutat în slăbiciunile şi în păcatele noastre, tot astfel şi noi trebuie să avem milă de alţii şi să-i ajutăm. Mulţi sunt tulburaţi de îndoială, împovăraţi de neputinţe, slabi în credinţă şi incapabili să-L priceapă pe Cel Nevăzut, dar un prieten pe care îl pot vedea, care vine la ei în locul lui Hristos, poate fi ca o verigă care să lege credinţa lor şovăitoare de Dumnezeu. O, aceasta este o lucrare binecuvântată! Nu cumva mândria şi egoismul să ne împiedice să facem binele pe care l-am putea face dacă am lucra în Numele lui Hristos şi cu un spirit iubitor şi blând. (…)
Noi ne cunoaştem foarte puţin propria inimă şi suntem prea puţin conştienţi de nevoia noastră după îndurarea lui Dumnezeu. De aceea nutrim atât de puţin din acea dulce compasiune pe care o manifestă Isus faţă de noi şi pe care ar trebui să o manifestăm şi noi unul faţă de altul. Nu trebuie să uităm că fraţii noştri sunt nişte muritori la fel de slabi şi de plini de greşeli ca şi noi. (…) O, de ar aprecia sărmanii muritori plini de slăbiciuni cât de multă nevoie au de milă şi de răbdare din partea lui Dumnezeu şi a fraţilor lor! O, de ar fi atenţi atunci când îi judecă şi îi condamnă pe alţii! Noi ar trebui să ascultăm îndemnul apostolului: „Voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” Şi noi putem cădea în ispită şi toţi avem nevoie de răbdarea şi de îngăduinţa pe care suntem chemaţi să le manifestăm faţă de cel care a greşit. – Mărturii, vol. 5, ed. 2016, pp. 206, 207
Înaintea Aceluia care domneşte în ceruri, tainele trecutului şi deopotrivă ale viitorului sunt vizibile şi Dumnezeu vede dincolo de necazul, negura şi ruina aduse de păcat, vede roadele planului Său de dragoste şi binecuvântare. Cu toate că este înconjurat de nori şi întuneric, temelia tronului Său este neprihănirea şi judecata… Prin planul de mântuire, trebuie împlinit un scop mai amplu decât mântuirea omului şi răscumpărarea pământului. Prin descoperirea caracterului lui Dumnezeu prin Hristos, se va demonstra înaintea universului binele guvernării divine, va fi respinsă acuzaţia adusă de Satana, vor fi expuse clar natura şi consecinţele păcatului şi va fi dovedită complet perpetuitatea Legii.
Apoi exterminarea păcatului va apăra dragostea lui Dumnezeu şi va întări onoarea Sa înaintea unui univers de fiinţe care se desfată să împlinească voinţa Sa şi în a căror inimi se găseşte Legea Sa. – That I May Know Him, p. 366
Fiecare pas făcut în viaţă ne poate aduce mai aproape de Isus, ne poate oferi o cunoaştere mai profundă a iubirii Sale şi ne poate aduce mai aproape de căminul binecuvântat al păcii.
Cel care crede găseşte pacea şi bucuria prin Duhul Sfânt. Credinţa aduce pace şi încrederea în Dumnezeu aduce bucurie. Crede, crede, spune sufletul meu, crede! Odihneşte-te în Dumnezeu. El poate să păzească ce i-ai încredinţat. El te va face mai mult decât biruitor prin Acela care te-a iubit. – The Faith I Live By, p. 121
Vineri, 29 decembrie: Un gând de încheiere
Mărturii, vol. 5, ed. 2016, „Unitate şi iubire în biserică”, pp. 406, 407; Divina vindecare, ed. 2014, „Ajutor pentru cei ispitiţi”, pp. 150, 151.
