Comentarii inspirate – Nicio condamnare (studiul 9)

Sabat după-amiază, 25 noiembrie

 

Deşi viaţa creştinului trebuie să fie caracterizată de umilinţă, ea nu trebuie să fie marcată de tristeţe şi de subestimare a valorii proprii. Orice om are privilegiul de a trăi în aşa fel încât Dumnezeu să-l aprecieze şi să-l binecuvânteze. Tatăl nostru ceresc nu doreşte să fim niciodată sub condamnare şi întuneric. A merge cu capul plecat şi cu inima preocupată de propria stare nu este o dovadă de adevărată smerenie. Putem să venim la Isus pentru a fi curăţaţi, apoi să stăm înaintea Legii fără ruşine şi regrete. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1).

Prin Isus, fiii căzuţi ai lui Adam devin „fii ai lui Dumnezeu”. „Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi” (Evrei 2:11). Viaţa creştinului trebuie să fie o viaţă de credinţă, de victorie şi de bucurie în Dumnezeu. „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră” (1 Ioan 5:4). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 392, 393

 

Lumina care porneşte de la cruce descoperă iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Lui ne atrage către Sine. Dacă nu ne împotrivim acestei atracţii, vom fi conduşi la piciorul crucii, plini de pocăin­ţă pentru păcatele care L-au răstignit pe Mântuitorul. După aceea, Duhul lui Dumnezeu produce prin credinţă o nouă viaţă în suflet. Gândurile şi dorinţele sunt aduse în ascultare de voinţa lui Hristos. Inima şi mintea sunt create din nou, după chipul Aceluia care lu­crează în noi ca să-Şi supună totul. Apoi se scrie Legea lui Dumnezeu în minte şi inimă şi putem zice împreună cu Hristos: „Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule” (Psalmii 40:8). – Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 141

 

Dumnezeu a luat toate măsurile în favoarea omului, făcându-l doar cu puţin mai prejos decât îngerii. Adam n-a ascultat şi a lăsat păcatul ca moştenire urmaşilor săi. Dar Dumnezeu a dat pe singurul Lui Fiu pentru răscumpărarea neamului omenesc. Hristos a luat asupra Sa natura omului şi a trecut peste domeniul în care a căzut Adam, spre a fi probat şi încercat aşa cum sunt probate şi încercate toate fiinţele omeneşti. Satana a venit la El ca un înger de lumină ca să-L determine, dacă era posibil, să păcătuiască şi să aducă astfel, întregul neam omenesc sub stăpânirea celui rău. Dar Hristos a fost biruitor, Satana a fost învins, iar omenirea a fost pusă pe terenul favorabil al lui Dumnezeu.

Când Tatăl a dat pe Fiul Său să trăiască şi să moară pentru om, a pus la dispoziţia noastră toate comorile cerului. Nu există scuză pentru păcat. Dumnezeu ne-a dat toate posibilităţile pe care a putut să ni le dea ca să avem tăria de a ne împotrivi ispitelor vrăjmaşului. – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 313

 

Duminică, 26 noiembrie: În Hristos Isus

 

Dacă îţi mărturiseşti păcatele, crede că ele îţi sunt iertate, pentru că făgăduinţa este sigură. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios si drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). De ce atunci să-L dezonorezi pe Dumnezeu, îndoindu-te de dragostea Sa care iartă? Odată ce ţi-ai mărturisit păcatele, crede că cuvântul lui Dumnezeu nu înşală şi că Cel care a făgăduit este credincios. Este sarcina ta să crezi că Dumnezeu Îşi va împlini cuvântul şi îţi va ierta păcatele, după cum este sarcina ta să-ţi mărturiseşti păcatele. Trebuie să manifeşti credinţa că Dumnezeu va face exact ce a spus că va face: îţi va ierta toate fărădelegile…

O, cât de mulţi jelesc, păcătuiesc şi se pocăiesc, dar stau tot timpul sub norul condamnării! Ei nu cred în cuvântul Domnului. Ei nu cred că El va face exact ce a spus că va face… Îi provoci durere sufletească lui Hristos atunci când te îndoieşti, cu toate că El ne-a oferit atâtea dovezi că ne iubeşte când Şi-a dat viaţa pentru a ne mântui, ca să nu pierim, ci să avem viaţa veşnică. – In Heavenly Places, p. 126

 

Mulţi dintre ascultătorii Lui erau atraşi către El prin credinţă, şi lor le-a zis: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

Aceste cuvinte i-au ofensat pe farisei. (…) Ei au strigat cu mâ­nie: „Noi suntem sămânţa lui Avraam, şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: «Veţi fi slobozi!»” Isus a privit la aceşti sclavi ai răutăţii, oameni ale căror gânduri erau pornite spre răzbunare, şi a răspuns trist: „Adevărat vă spun că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.” Ei se aflau în cel mai rău fel de robie – stăpâniţi de duhul cel rău. (…)

În lucrarea de mântuire, nu există constrângere. Nu este folosită nicio forţă exterioară. Sub influenţa Duhului lui Dumnezeu, omul este lăsat liber să aleagă cui vrea să servească. În schimbarea care are loc atunci când omul se predă lui Hristos, se află simţământul celei mai înalte libertăţi. Izgonirea păcatului este o acţiune a voinţei noastre. E adevărat, nu avem putere să ne eliberăm de sub stăpâni­rea lui Satana, dar, când dorim să fim eliberaţi din păcat şi, în marea noastră nevoie, strigăm după o putere din afară şi mai presus de noi, puterile noastre sunt îmbibate cu energia divină a Duhului Sfânt şi ele ascultă de poruncile lui Dumnezeu, împlinind astfel voinţa Sa.

Singura condiţie prin care este posibilă libertatea omului este aceea de a deveni una cu Hristos. „Adevărul vă va face slobozi” şi Hristos este adevărul. Păcatul poate să triumfe numai prin slăbiciu­nea minţii şi prin distrugerea libertăţii sufletului. Supunerea faţă de Dumnezeu înseamnă refacerea omului – readucerea lui la slava şi demnitatea de om. Legea divină faţă de care sunt aduşi în supunere este „legea slobozeniei” (Iacov 2:12). – Viaţa lui Iisus, ed. 2015, pp. 401, 402

 

Luni, 27 noiembrie: Ce nu putea să facă Legea

 

Pavel înălţase întotdeauna Legea divină. El arătase că în Lege nu era nicio putere de a-i salva pe oameni de sub osânda neascultării. Făcătorii de rele trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să se umilească înaintea lui Dumnezeu, a cărui dreaptă mânie ei și-o atrăseseră prin călcarea Legii Sale; și ei trebuiau, de asemenea, să dovedească credinţă în sângele lui Hristos, ca fiind singurul mijloc de iertare. Fiul lui Dumnezeu murise ca jertfă pentru ei și Se înălţase la ceruri pentru a sta înaintea Tatălui ca apărător al lor. Prin pocăinţă și credinţă, ei puteau să fie eliberaţi de osânda păcatului și prin harul lui Hristos puteau fi făcuţi în stare ca de acum înainte să asculte de Legea lui Dumnezeu. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 289

 

El a luat asupra Sa natura noastră şi S-a făcut păcat pentru noi, ca noi să putem avea „iertare de păcatele din trecut” (Romani 3:25, traducere din limba engleză) şi ca prin puterea şi harul Său divin să putem împlini cerinţele drepte ale Legii. Oricine adoptă poziţia că nu contează dacă păzim sau nu poruncile lui Dumnezeu nu Îl cunoaşte pe Hristos. Isus spune: „Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui” (Ioan 15:10), iar cei care-L urmează pe Isus vor face ce a făcut El…

Satana va căuta să te momească să păşeşti pe cărările păcatului, promiţându-ţi că, din încălcarea Legii lui Dumnezeu, va ieşi un bine nemaipomenit, însă el este un mincinos. Nu va face decât să te ducă la ruină…. Hristos a venit ca să răstoarne stăpânirea celui rău… Omul era atât de slăbit prin încălcarea Legii încât nu poseda destulă putere morală să plece din slujba lui Satana în slujba singurului Dumnezeu adevărat; dar Isus, Prinţul vieţii, căruia I-a fost dată „toată puterea în cer şi pe pământ” îi va oferi fiecărui suflet care îşi doreşte mântuirea forţa necesară pentru a-l înfrânge pe duşmanul oricărei neprihăniri. – That I May Know Him, p. 125

 

Lucrarea de răscumpărare este numită „taină” şi este într-adevăr taina prin care neprihănirea veşnică este oferită tuturor celor care cred. Ca urmare a păcatului, omenirea a ajuns în vrăjmăşie cu Dumnezeu. Hristos Şi-a asumat natura umană cu un cost infinit, printr-un proces dureros, misterios atât pentru îngeri, cât şi pentru oameni. Ascunzându-Şi divinitatea, lăsând deoparte slava Sa, El S-a născut ca un prunc în Betleem. În trup uman, El a trăit Legea lui Dumnezeu ca să poată condamna păcatul în trup şi ca să dea mărturie înaintea fiinţelor inteligente cereşti că Legea a fost stabilită ca să dea viaţă şi ca să asigure fericirea, pacea şi binele veşnic al tuturor celor care ascultă. Însă aceeaşi jertfă infinită care înseamnă viaţă pentru cei credincioşi este o mărturie de condamnare pentru cei neascultători, rostind moartea şi nu viaţa. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 7, p. 915

 

Marţi, 28 noiembrie: Firea pământească sau Duhul

 

Când o persoană este pe deplin golită de sine, când fiecare dumnezeu fals este alungat din suflet, locul rămas gol este umplut de revărsarea Duhului lui Hristos. O asemenea persoană are o credinţă care curăţă sufletul de orice întinare. Ea devine o persoană după voia Duhului Sfânt şi doreşte lucrurile Duhului Sfânt. Ea nu are nicio încredere în puterile proprii. Hristos este totul în toate. Ea primeşte cu umilinţă adevărul care îi este descoperit continuu şi Îi dă Domnului toată slava, spunând: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său” (1 Corinteni 2:10,12). – Slujitorii Evangheliei, ed. 2004, p. 213

 

Isus Se oferă pe Sine fiecărui suflet bolnav de păcat, fiecărui suflet care se luptă să învingă. Duhul Sfânt mijloceşte pentru fiecare luptător sincer, iar Hristos va preface cuvintele Sale în duh şi viaţă, în puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede. Dar tu vei eşua în mod sigur dacă îi permiţi Diavolului să-ţi stăpânească mintea, să-ţi direcţioneze imaginaţia… Dumnezeu nu Se va lăsa batjocorit; El nu va accepta o inimă împărţită. El pretinde o slujire completă, din toată inima. El a plătit cu propria viaţă preţul răscumpărării pentru fiecare fiu şi fiică a lui Adam…

Dumnezeu ţi-a dat dreptul de a te prinde de El prin rugăciunea credinţei. Rugăciunea încrezătoare reprezintă esenţa religiei curate, secretul puterii fiecărui creştin…

Ia-ţi timp să te rogi, să cercetezi Scripturile, să îţi aşezi eul sub disciplina lui Isus Hristos. Trăieşte în legătură cu Hristos cel viu şi, de îndată ce vei face aşa, El te va lua în stăpânire şi te va susţine ferm, cu un braţ puternic care nu abandonează niciodată. – Our High Calling, p. 101

 

Capacitatea de a ne bucura de bogăţiile slavei se va dezvolta proporţional cu dorinţa după aceste bogăţii. Când altcândva să ne dezvoltăm aprecierea lui Dumnezeu şi a lucrurilor cereşti dacă nu în viaţa aceasta? Dacă acceptăm ca pretenţiile lumii şi grijile ei să ne absoarbă tot timpul şi toată atenţia, atunci puterile noastre spirituale slăbesc şi mor din cauză că nu le punem la lucru. Dacă mintea este îndreptată în întregime către lucrurile pământeşti, fiecare poartă de acces a ei, prin care ar putea pătrunde lumina din cer, este închisă. Harul transformator al lui Dumnezeu nu poate acţiona atunci asupra minţii sau caracterului.

Trăim înconjuraţi de pericolele zilelor din urmă şi ar trebui să păzim fiecare cale prin care Satana s-ar putea apropia de noi cu ispita lui… Simpla încuviinţare a adevărului nu va salva niciodată vreun suflet de la moarte. Noi trebuie să fim sfinţiţi prin adevăr; fiecare defect de caracter trebuie înfrânt, altfel ne va înfrânge el pe noi şi va deveni o forţă tiranică spre rău. Începe fără nicio secundă de amânare să smulgi din grădina inimii orice buruiană; şi, prin harul lui Hristos, nu permite să crească acolo nicio plantă în afară de cele care vor aduce rod pentru viaţa veşnică. – In Heavenly Places, p. 160

 

Miercuri, 29 noiembrie: Hristos în voi

 

Nimeni nu poate să fie creştin fără să aibă Spiritul lui Hristos, iar dacă are Spiritul lui Hristos, lucrul acesta se va manifesta prin cuvinte amabile şi printr-un comportament îngrijit şi manierat… Schimbarea exterioară va dovedi schimbarea interioară. Adevărul este cel care sfinţeşte, care rafinează. Odată primit în inimă, el acţionează cu o putere tainică, transformând caracterul. Însă cei care mărturisesc a fi urmaşii lui Hristos, dar care, în acelaşi timp, sunt aspri, lipsiţi de amabilitate şi nepoliticoşi în cuvinte şi comportament, nu au învăţat de la Isus. Omul impetuos, arogant şi căutător de greşeli nu este creştin, întrucât a fi creştin înseamnă a fi asemenea lui Hristos. – Asemenea lui Hristos, ed. 2008, p. 295

 

Standardul prin care trebuie să fie măsurat caracterul este Legea împărătească. Legea este detectorul păcatului. Prin Lege vine cunoştinţa păcatului. Totuşi păcătosul este atras continuu la Hristos prin manifestarea minunată a iubirii Sale, arătate în faptul că S-a umilit, suferind o moarte ruşinoasă pe cruce. Ce minunat subiect de studiu! Îngerii s-au străduit şi au dorit nespus să înţeleagă această taină minunată. Faptul că omul căzut, care a fost amăgit de Satana şi a trecut de partea lui, poate fi făcut asemenea chipului Fiului Dumnezeului celui Infinit constituie un subiect de studiu care poate să solicite la maximum cea mai înaltă inteligenţă omenească. Omul va fi asemenea Lui. Datorită neprihănirii lui Hristos, care i-a fost dată omului, Dumnezeu îl va iubi pe omul căzut, dar răscumpărat, exact aşa cum L-a iubit pe Fiul Său. Citiţi despre aceste lucruri în scrierile sfinte. – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, p. 140

 

Prin slujirea îngerilor, Duhul Sfânt reuşeşte să lucreze la mintea şi la inima omului şi să-l atragă la Hristos… Dar Spiritul lui Dumnezeu nu Se atinge de libertatea omului. Duhul Sfânt este dat pentru a fi un ajutor, astfel încât omul să poată coopera cu Divinul, şi este dat pentru a atrage sufletul, nu pentru a-l forţa vreodată să asculte…

Duhul Sfânt este eficacitatea noastră în lucrarea de clădire a caracterului, în formarea unui caracter după asemănarea divină. Când ne considerăm capabili să ne modelăm singuri experienţa, facem o mare greşeală. Nu suntem niciodată în stare să obţinem singuri victoria asupra ispitei. Însă cei care au o credinţă autentică în Hristos vor fi schimbaţi de Duhul Sfânt. Sufletul în care rămâne credinţa va deveni un frumos templu pentru Domnul. El este îndrumat de harul lui Hristos. El va creşte exact în măsura în care va depinde de învăţătura Duhului Sfânt.

Influenţa Duhului Sfânt reprezintă viaţa lui Hristos în suflet. Noi nu-L vedem acum pe Hristos şi nici nu vorbim cu El, dar Duhul Său Sfânt este aproape de noi oriunde ne-am afla. El lucrează în şi prin fiecare om care Îl primeşte pe Hristos. Cei care cunosc locuirea lăuntrică a Duhului manifestă roada Duhului – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia. – That I May Know Him, p. 57

 

Joi, 30 noiembrie: Un duh de înfiere

 

Iubirea pe care Hristos o transmite în întreaga noastră fiinţă constituie o putere de viaţă. Fiecare parte vitală a organismului – creierul, inima, nervii – este atinsă de mâna vindecătoare. Prin iubire, energiile cele mai înalte ale fiinţei sunt trezite la viaţă. Ea eliberează sufletul de vinovăţia, de întristarea, de teama şi de îngrijorarea care devastează puterile vieţii. Această iubire aduce pacea, seninătatea şi mulţumirea. Ea inspiră sufletului o bucurie pe care nimic din ceea ce este pământesc nu o poate nimici – bucuria în Duhul Sfânt – o bucurie dătătoare de sănătate şi viaţă. – Minte, caracter, personalitate, ed. 2015, pp. 367, 368

 

Prin cercetarea Scripturilor, putem ajunge să cunoaştem cine suntem noi pentru Hristos şi cine este El pentru noi. Privind la El, trebuie să ne schimbăm după chipul Său, devenind colaboratori cu El, reprezentanţii Lui, în viaţă şi în caracter. Trebuie să ne deprindem să înţelegem că ni se cere să trăim ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu cel mai mult şi pe semenii noştri ca pe noi înşine. Trebuie să trăim o viaţă curată, desăvârşită, de dragul lui Hristos. Să iubim desăvârşirea, fiindcă Isus este întruchiparea desăvârşirii, marele centru de atracţie. Viaţa aceasta trebuie să o trăim prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. – Asemenea lui Hristos, ed. 2008, p. 308

 

Toţi cei care intră în legământ cu Isus Hristos devin, prin adopţie, copiii lui Dumnezeu. Ei sunt curăţaţi prin puterea regeneratoare a Cuvântului, iar îngerii sunt trimişi să le slujească. Ei sunt botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Ei se angajează să devină membri activi ai bisericii Sale de pe pământ. Ei trebuie să fie morţi faţă de toate atracţiile dorinţelor pământeşti; însă în ce priveşte comportamentul şi evlavia, ei trebuie să exercite, prin sfinţirea Duhului, o influenţă vie pentru Dumnezeu,

„Moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos” – ce poziţie înaltă, demnă! Aparte şi distincţi de lume, la adăpost de capcanele viclene ale lui Satana! Prin jurămintele rostite la botez, urmaşii declaraţi ai lui Dumnezeu s-au angajat să se opună răului. Duşmanul sufletelor va lucra cu toată iscusinţa ca să le corupă mintea. El va căuta să-şi introducă metodele în slujirea pe care ei I-o aduc Învăţătorului. Însă ei sunt în siguranţă atât timp cât ascultă de porunca: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor Diavolului.” – Sons and Daughters of God, p. 15

 

Vineri, 1 decembrie: Un gând de încheiere

 

Calea către Hristos, ed. 2013, „Credinţa şi acceptarea”, pp. 39-40; Harul uimitor al lui Dumnezeu, „Oferit condiţionat”, p. 211.