Ediția instructori (st. 8)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să analizeze solia primului înger şi să înţeleagă de ce este ea „adevăr prezent” pentru timpul sfârşitului.

La nivelul sentimentelor: Să-şi înnoiască temerea de Dumnezeu, pentru a manifesta o mai intensă şi mai profundă adorare şi veneraţie faţă de El.

La nivel practic: Să proclame această solie în lume şi să se închine Dumnezeului Creator şi Judecător.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Adevărul prezent din solia primului înger
A. Care este adevărul prezent din solia primului înger?
B. Din ce motive este solia primului înger „adevărul prezent” din timpul sfârşitului?

II. Sentimente: Temerea de Dumnezeu
A. Ce înseamnă să ne temem de Dumnezeu? De ce ar trebui să ne temem de El?
B. Ce sentimente avem la gândul că Dumnezeu este Creatorul şi Judecătorul nostru?

III. Practic: Proclamarea soliei
A. Cum ar trebui să vestim solia despre judecată?
B. Cum ar trebui să vestim solia despre crearea lumii?

Rezumat: Solia primului înger este relevantă şi universală fiindcă priveşte soarta întregii lumi.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE

Pasajul central: Apocalipsa 14:7; Daniel 7:9-11,26.

Ideea de bază: Dacă închinarea este inima vieţii spirituale, atunci ar trebui ca ea să ne îmbogăţească viaţa spirituală zilnic – rugăciunile, studiul Scripturii şi viaţa de biserică.

Solia primului înger ne cheamă să ne temem de Dumnezeu. O componentă a temerii de Dumnezeu este conştienţa permanentă a prezenţei Sale. Subliniază ideea că această conştientizare a prezenţei Sale ar trebui să ne influenţeze viaţa zilnică, în orice moment şi în orice loc.

De discutat: Cum se aplică solia despre judecată la istoria omenirii?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Solia primului înger este compusă din două apeluri, fiecare fiind urmat de o explicaţie. Primul apel este să ne temem de Dumnezeu şi să-I dăm slavă (Apocalipsa 14:7) pentru că a venit judecata Lui. Al doilea apel este să ne închinăm lui Dumnezeu pentru că El a creat lumea. Descoperiţi motivele acestei referiri la judecată şi la crearea lumii. Ce lecţii derivă din aceste două noţiuni, în contextul în care apare pasajul? Studiaţi şi relevanţa lor pentru viaţa noastră zilnică. Faceţi legătura între solia primului înger şi capitolului 7 din Daniel. Ce semnifică asocierea judecăţii cu crearea lumii?

Comentariu biblic

I. Solia despre judecată
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 14:7.)
Chemarea de a ne teme de Dumnezeu şi chemarea de a-I da slavă transmit acelaşi mesaj: să luăm seama la avertizările Lui. Conceptul biblic al „temerii de Dumnezeu” nu are nicio legătură cu sentimentele superstiţioase sau cu ideea absurdă că ar trebui să-I slujim Domnului din frică. Expresia „frica de Domnul” apare în cărţile de înţelepciune pentru a-l încuraja pe ucenic să conştientizeze prezenţa Domnului pretutindeni (Proverbele 3:7). Este ideea că nu putem ascunde absolut nimic de El, fiindcă El vede totul. De altfel, cele două verbe, „a vedea” şi „a se teme” se pare că provin din aceeaşi rădăcină (yra/raah). Ele apar împreună: „Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El” (Psalmii 33:18). Dumnezeu este apt să judece tocmai pentru că vede totul, chiar şi lucrurile ascunse: „Teme-te de Dumnezeu… Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:13,14).
Motivaţia apelului este venirea zilei judecăţii. Însă primul înger nu anunţă doar un eveniment, „ceasul judecăţii”, ci face şi o chemare la neprihănire. Mai jos, în acelaşi pasaj, textul aminteşte despre „sfinţii” care sunt caracterizaţi de ascultarea de poruncile lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:12; compară cu Eclesiastul 12:13).

De discutat: Cum percepem, fiecare, judecata?

II. Solia despre crearea lumii
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 4:11; Psalmii 95:6,7 şi 100:3.)
Conform Bibliei, motivul pentru care ne închinăm lui Dumnezeu este faptul că El a creat lumea. Motivul acesta este invocat în cartea lui Neemia: „Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor… Oştirea cerurilor se închină înaintea Ta” (Neemia 9:6). Şi este invocat în Apocalipsa. El este menţionat în cadrul închinării celor douăzeci şi patru de bătrâni în cer: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11). Nu este o întâmplare că Psalmii – care reflectă viaţa spirituală a israeliţilor şi exprimă sentimentele pe care le aveau în ocaziile de închinare – plasează creaţiunea în centrul închinării. Verbul ebraic pentru „a se închina” (hishtakhaweh), care apare de 25 de ori în Psalmi, apare întotdeauna în contextul închinării. Pentru psalmist, doar Dumnezeu poate primi închinare, pentru că „El ne-a făcut, ai Lui suntem” (Psalmii 100:3).

Prima închinare consemnată în Biblie vine ca răspuns direct la actul divin al creaţiunii. Închinarea a fost primul gest făcut de oameni şi a fost primul răspuns al lor faţă de Creator (Geneza 2:3). De aceea, solia primului înger face aluzie la porunca despre Sabat, preluând exact formularea poruncii (Exodul 20:8-11). Oamenii ar trebui să-şi aducă aminte de la un Sabat la altul că motivaţia fundamentală a închinării este faptul că Dumnezeu a creat lumea. Cum notează Ellen G. White: „Importanţa Sabatului, ca monument comemorativ al creaţiei, constă în faptul că el aminteşte mereu adevăratul motiv pentru care închinarea I se cuvine lui Dumnezeu” (Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 360).

De discutat: De ce este legată închinarea de actul de creare a lumii? Din moment ce închinarea este modul în care ne exprimăm credinţa că Dumnezeu a creat lumea, ce efect ar trebui să aibă acest gând asupra modului nostru de închinare? Din ce puncte de vedere este Sabatul zilei a şaptea o recunoaştere a faptului că lumea a fost creată? Ce efect are asupra Sabatului relaţia dintre Sabat şi închinare?

III. Solia despre judecată şi despre crearea lumii

(Revedeţi împreună, în grupă, Eclesiastul 11:1,6; 12:13,14 şi Apoca-
lipsa 14:6-13.)

Asocierea dintre judecată şi crearea lumii face aluzie la Ziua Ispăşirii, singura sărbătoare care corelează cele două evenimente şi care ne trimite la Daniel 7. Pentru israeliţi, Ziua Ispăşirii era simbolul curăţirii lumii, al re-creării ei. În pasajul din Leviticul 16, textul-cheie despre Ziua Ispăşirii, expresia „toate fărădelegile/păcatele” apare ca laitmotiv, ca temă dominantă, care se repetă (Leviticul 16:21,22,30 etc.). Ziua Ispăşirii era ocazia de iertare a păcatelor pentru întregul Israel. Era singura ocazie de curăţire completă a tuturor israeliţilor şi a întregului spaţiu al sanctuarului (Leviticul 16:17,33,34).
Pentru a indica Ziua finală a Ispăşirii, Daniel foloseşte expresia „seri şi dimineţi” (Daniel 8:14). Această expresie „tehnică” mai apare doar în raportul despre crearea lumii (Geneza 1:5,8,13,19,23,31). Dar pasajul nostru nu face aluzie doar la crearea lumii. Menţionarea neaşteptată a izvoarelor apelor, care modifică enumerarea obişnuită a celor trei elemente tradiţionale ale creaţiei (cerurile, pământul, marea) are o semnificaţie specială. Izvoarele apelor arată către Noul Ierusalim, locul unde Îşi va conduce Mielul poporul (Apocalipsa 7:17; 22:17). Şi cartea lui Ezechiel vorbeşte despre apele aducătoare de viaţă care ies din Sfântul Locaş (Ezechiel 47:1-12).
Un alt aspect interesant este paralela dintre textul apocaliptic care consemnează soliile celor trei îngeri din cartea Apocalipsa şi textul apocaliptic din Daniel 7. Iar contextele în care apar sunt similare. Mai exact, pasajul cu soliile celor trei îngeri este situat în structura viziunii în acelaşi loc ca şi judecata din Daniel, după pasajul despre fiarele de pe pământ (Apocalipsa 13:2-18; compară cu Daniel 7:1-8) şi înainte de scena venirii Fiului omului (Daniel 7:13,14; Apocalipsa 14:14). Plasarea aceasta arată că proclamarea pe pământ a soliilor celor trei îngeri se desfăşoară în paralel cu Ziua Ispăşirii din cer.

De discutat
1. Ce lecţii putem desprinde din faptul că proclamarea pe pământ a soliilor celor trei îngeri se desfăşoară în paralel cu Ziua Ispăşirii din cer?
2. Ce semnificaţie are faptul că timpul sfârşitului este o Zi a Ispăşirii?
3. De ce adaugă Ioan expresia neaşteptată „izvoarele apelor”?

3. APLICAŢIA

Nu este o sarcină uşoară să demonstrăm că trăim în timpul Zilei Ispăşirii. Prezintă caracteristicile Zilei Ispăşirii. Subliniază bogăţia de semnificaţii a acestui adevăr. Pune accent pe aspectul practic al acestui mesaj. Studiază Daniel 12:12 cu membrii grupei şi discutaţi despre partea luminoasă a mesajului despre Ziua Ispăşirii.

Întrebări

1. Ce valoare practică are Ziua Ispăşirii pentru viaţa zilnică a creştinului?

2. Dacă trăim în Ziua Ispăşirii, înseamnă că este necesar să ducem o viaţă ascetică, de privaţiuni?

4. ACTIVITATE

Doctrina despre sanctuar şi doctrina despre Ziua Ispăşirii sunt două dintre cele mai dificile şi mai abstracte convingeri ale noastre. Este bine să ştii că mulţi tineri şi mulţi pastori le evită. Nu le prezenta dogmatic. Găseşte metode de a le prezenta într-un mod captivant şi neobişnuit.

Sugestie

1. Adu la grupă o imagine sau o machetă a sanctuarului (dacă este posibil, realizează aceasta împreună cu câţiva membri ai grupei).
2. Organizează o deplasare la o sinagogă de Ziua Ispăşirii (dacă poţi obţine aprobările necesare). După vizită discutaţi despre aspectele interesante ale serviciului religios. O altă posibilitate ar fi să inviţi un membru al unei comunităţi evreieşti să povestească grupei despre serviciile religioase din Ziua Ispăşirii şi semnificaţia lor.