[Vineri] Un gând de încheiere

Cartea Evrei arată că sanctuarul pământesc este modelul, sau tipul, lucrării pe care Hristos avea să o îndeplinească pentru noi pe pământ, ca Miel de jertfă, şi în cer, ca Mare-Preot al nostru. Sanctuarul israelit a avut dintotdeauna menirea de a fi o reprezentare a Evangheliei. El trebuia să-i înveţe pe evrei despre planul de mântuire, care era alcătuit din sacrificiu, mijlocire, judecată şi îndepărtarea definitivă a păcatului. Cartea lui Daniel ne oferă clarificări cu privire la dimensiunea apocaliptică (legată de timpul sfârşitului) a lucrării finale a lui Hristos în sanctuarul ceresc.

„Cu accentul pus pe curăţire, judecată şi dezvinovăţire, viziunile apocaliptice din Daniel proiectează simbolurile din Ziua Ispăşirii pe scena evenimentelor din perioada finală a istoriei pământului. Curăţirea este asociată direct cu sanctuarul ceresc şi cu lucrarea lui Mesia în calitate de împărat şi preot. Viziunile introduc elementul timp, ajutându-l pe cititor să identifice momentul exact din istoria mântuirii în care Mesia avea să-Şi înceapă lucrarea finală de curăţire, judecată şi dezvinovăţire din locaşul ceresc al lui Dumnezeu.” – Handbook of Seventh-day Adventist Theology, Review and Herald Publishing Association, ed. 2000, p. 394