[Joi] Ziua Ispăşirii
Cartea Evrei ne învaţă că serviciile din sanctuarul evreiesc erau o ilustrare a celor din sanctuarul ceresc, cel în care a intrat Hristos şi unde Şi-a început lucrarea de Mare-Preot. Slujba din sanctuarul pământesc, cu cele două încăperi ale lui şi cu ritualurile lui de aducere a jertfelor şi de curăţire, era „chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul” (Evrei 8:5).
Şi, după cum în ritualul din sanctuarul pământesc slujirea se făcea în cele două încăperi, Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, tot la fel şi lucrarea lui Hristos este împărţită în două etape. În sanctuarul pământesc, noţiunea de judecată era reprezentată prin Ziua Ispăşirii, ocazie în care sanctuarul era curăţit, după cum se arată în Leviticul 16. Slujba aceasta avea loc o singură dată pe an, când marele-preot intra în a doua încăpere, Locul Preasfânt (Leviticul 16:12-14), pentru a face o lucrare de curăţire şi de ispăşire pentru popor.
8. Ce lucruri trebuiau să fie curăţite şi de ce este aceasta o referire clară la lucrarea lui Isus din Ziua Ispăşirii?
Evrei 9:20-23
20. Și a zis: „Acesta este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.”
21. De asemenea, a stropit cu sânge Cortul şi toate vasele pentru slujbă.
22. Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.
23. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţate în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decât acestea.
Cercetătorii au fost surprinşi de afirmaţia că înseşi lucrurile cereşti trebuiau curăţite. Dacă înţelegem însă că aceasta este o referire la Ziua Ispăşirii, problema dispare. Evrei 9:23 arată că slujba făcută de Hristos în sanctuarul ceresc este împlinirea slujbei făcute de marele-preot o dată pe an, în Ziua Ispăşirii, în sanctuarul pământesc israelit. Slujba de curăţire a sanctuarului pământesc prefigura lucrarea pe care avea să o îndeplinească Hristos în cer. Textul nu precizează că lucrarea aceasta a început imediat după înălţarea Sa. Dar, din cartea lui Daniel, ştim că etapa aceasta a slujirii Sale a început în anul 1844. Creştinii din ultimele zile ale istoriei au nevoie să ştie că trăiesc într-un timp solemn şi să aibă încredere în ceea ce a făcut Hristos pentru ei în trecut şi în ce face El pentru noi acum, în Locul Preasfânt din sanctuarul ceresc.
Prima solie îngerească declară: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui…!” (Apocalipsa 14:7). Sosirea ceasului judecăţii ne arată că sfârşitul este aproape. Ce efecte ar trebui să aibă această realitate asupra modului în care trăim?
