[miercuri, 12 octombrie] „Cei morți nu știu nimic”

 

 

4. Ce aflăm din următoarele pasaje despre starea oamenilor după ce mor? Iov 3:11-13; Psalmii 115:17; Psalmii 146:4 și Eclesiastul 9:5,10

 

Iov 3:11-13

„11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? 12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte? 13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni…”

 

Psalmii 115:17

„Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,…”

 

Psalmii 146:4

„Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor”.

 

Eclesiastul 9:5,10

„5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”

 

Unii comentatori ai Bibliei susțin că pasajele de mai sus, scrise într-un limbaj poetic, nu pot fi folosite pentru a defini starea omului în moarte. Este adevărat că uneori limbajul poetic poate fi ambiguu și ușor de interpretat greșit, dar nu așa stau lucrurile cu aceste versete. Limbajul lor este clar, iar conceptele sunt în totală armonie cu învățăturile generale ale Vechiului Testament pe această temă. În Iov 3, patriarhul își deplânge nașterea din cauza propriei suferințe, considerând că, dacă ar fi murit la naștere, ar fi dormit și s-ar fi odihnit. Psalmul 115 definește spațiul morților drept loc al tăcerii, fiindcă „nu morții laudă pe Domnul” (Psalmii 115:17). Nu prea reiese de aici că morții, cei credincioși (și recunoscători), sunt în cer închinându-se lui Dumnezeu. Potrivit Psalmului 146, activitățile mintale ale omului încetează odată cu moartea, fiind o descriere biblică perfectă a ceea ce se întâmplă la deces. Iar Eclesiastul 9 adaugă că „cei morți nu știu nimic” și că în mormânt „nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” (v. 5, 10) – confirmând învățătura Bibliei că morții nu sunt conștienți.

 

Ceea ce spune Biblia despre starea de inconștiență în moarte nu ar trebui să genereze nicio panică printre creștini. În primul rând, nu există
niciun iad care ar arde veșnic sau vreun purgatoriu temporar care să îi aștepte pe cei care mor nemântuiți. În al doilea rând, există o răsplată
uimitoare care îi așteaptă pe cei care mor în Hristos. Nu este de mirare că, „pentru credincioși, moartea este ceva de mică însemnătate. […]
Pentru creştin, moartea nu este decât un somn, o clipă de tăcere şi de întuneric. Viaţa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi, «când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă» (Coloseni 3:4; vezi și Ioan 8:51,52)” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 787).

 

Gândește-te la morții care mor în Domnul. Ei își închid ochii murind și, fie că stau în mormânt 1.500 de ani, fie 5 luni, este totuna pentru ei. Următorul lucru pe care îl vor ști va fi revenirea lui Isus. În acest caz s-ar putea spune că morții o duc oarecum mai bine decât noi, cei vii?

 

Post-ul [miercuri, 12 octombrie] „Cei morți nu știu nimic” apare prima dată în Studiu Biblic.