[joi +vineri, 13+14 octombrie]
Joi, 13 octombrie (Odihna alături de părinți)
5. Ce adaugă următoarele versete la înțelegerea noastră despre moarte? Geneza 25:8; 2 Samuel 7:12; 1 Împărați 2:10 și 22:40
Geneza 25:8
„Avraam şi-a dat duhul şi a murit după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile, şi a fost adăugat la poporul său”.
2 Samuel 7:12
„Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia”.
1 Împărați 2:10
„David a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David”.
1 Împărați 22:40
„Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia”.
Vechiul Testament exprimă în diverse moduri ideea de deces și înmormântare. Unul din moduri este expresia „a fi adăugat la propriul popor”, așa cum se spune despre Avraam sau despre Aaron și Moise, sau „a adormi/a fi culcat împreună cu propriii părinți”.
6. Ce ne transmite despre moarte faptul că atât împărații buni, cât și cei răi au mers în aceeași locuință a morții? 2 Împărați 24:6; 2 Cronici 32:33
2 Împărați 24:6
„Ioiachim a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin”.
2 Cronici 32:33
„Ezechia a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase”.
Despre moartea împăratului David, Biblia spune că el „a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui David” (1 Împărați 2:10). Aceeași expresie este folosită și cu privire la alți împărați evrei, atât credincioși, cât și necredincioși. Putem identifica cel puțin trei aspecte semnificative ale adormirii alături de părinți: (1) Mai devreme sau mai târziu va sosi clipa când va trebui să ne odihnim de activitățile noastre obositoare și de suferințele noastre; (2) Nu suntem nici primii, nici singurii care urmează acest drum nedorit, fiindcă și strămoșii noștri au mers deja pe el, înaintea noastră; (3) Fiind îngropați lângă ei, rămânem cu ei chiar și în starea de inconștiență a morții. Acest lucru s-ar putea să nu aibă prea mult sens în unele culturi moderne individualiste, dar a avut o mare însemnătate în timpurile străvechi.
Aceia care mor în Hristos pot fi îngropați aproape de cei dragi, dar chiar și așa nu există nicio comunicare între ei. Vor rămâne inconștienți până în acea zi glorioasă când vor fi treziți din somnul lor profund pentru a se alătura celor dragi care au murit în Hristos.
Imaginează-ți cum ar fi dacă morții ar fi cu adevărat conștienți și ar putea vedea cum este viața aici, pe pământ, mai ales pentru cei dragi, care de multe ori suferă îngrozitor după moartea lor. În acest caz, de ce adevărul că morții dorm ar trebui să aducă multă mângâiere celor vii?
Vineri, 14 octombrie
Studiu suplimentar: Ellen G. White, „Tragedia veacurilor”, capitolul 33
Dacă ai suportat vreo operație și ai fost anesteziat total, ai putea avea o vagă idee despre cum este starea celor morți. Dar, chiar și sub anestezie, creierul tău funcționează. Imaginează-ți cum este pentru cei morți, când toate funcțiile creierului, toate, s-au oprit cu totul. Când cineva moare, închide pur și simplu ochii și – valabil pentru orice om mort din toate timpurile – următorul lucru de care va fi conștient va fi ori a doua venire a lui Isus, ori revenirea Lui după o mie de ani (vezi Apocalipsa 20:7-15). Până atunci, toți morții, buni sau răi, se odihnesc, pentru un timp care li se va părea o clipă. Acelora dintre noi care rămânem în viață ni se pare că moartea durează mult. Și pentru noi chiar durează mult, dar pentru cei morți pare să dureze doar o clipă.
„Dacă ar fi adevărat că sufletele tuturor oamenilor merg direct în cer în momentul morţii, atunci am dori mai degrabă moartea decât viaţa. […] Biblia spune clar că morţii nu merg imediat în cer. Ei sunt descrişi dormind până în momentul învierii” (Ellen G. White, „Tragedia veacurilor”, p. 539, 550).
Post-ul [joi +vineri, 13+14 octombrie] apare prima dată în Studiu Biblic.
