[duminică, 9 octombrie] „Un suflet viu”

 

 

1. Citește Geneza 1:24-27 și Geneza 2:7,19. Ce asemănări și deosebiri sunt între crearea animalelor și crearea oamenilor? Ce ne spune Geneza 2:7 despre natura umană?

 

Geneza 1:24-27

„24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor”. Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”.

 

Geneza 2:7,19

„7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele”.

 

Geneza ne spune că în ziua a șasea din săptămâna creației, Domnul „a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului” (Geneza 2:19) și „a făcut pe om din țărâna pământului” (Geneza 2:7). Deși atât animalele, cât și oamenii au fost făcuți din pământ, crearea omului a fost diferită în două aspecte. În primul rând, Dumnezeu l-a modelat pe om din punct de vedere fizic și apoi „i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). El a fost o entitate fizică înainte de a deveni o entitate vie. În al doilea rând, Dumnezeu a creat omul parte bărbătească și parte femeiască, după chipul și asemănarea Dumnezeirii (Geneza 1:26,27).

 

Versetul 7 din Geneza 2 precizează că infuzia de „suflare de viață” în corpul fizic al lui Adam l-a transformat într-un „suflet viu” sau „o ființă vie” (BVA) (ebr., nefeș chayyah). Aceasta înseamnă că niciunul dintre noi nu are un suflet care poate exista separat de corp. Mai degrabă, fiecare om este o ființă vie sau un suflet viu. Pretenția că „sufletul” este o entitate conștientă care poate exista separată de corpul uman este o idee păgână, nu biblică. Înțelegerea adevăratei naturi a omului ne ferește de acceptarea noțiunii populare de suflet imaterial și a tuturor ereziilor periculoase care s-au format pe baza acestei credințe.

 

Nu este posibilă nicio existență conștientă a niciunei părți izolate din ființa umană, separată de persoană ca întreg. Dumnezeu ne-a creat într-un mod uimitor și nu ar trebui să speculăm dincolo de ceea ce spun în realitate Scripturile pe acest subiect. De fapt, nu doar că natura vieții în sine este un mister (oamenii de știință încă nu se pot pune de acord cu privire la ce înseamnă mai exact ca ceva să fie viu), dar și mai plină de mister este natura stării de conștiență. Cum pot câteva sute de grame de țesut material (celule și substanțe chimice) din capul nostru  – creierul nostru – să rețină și să creeze lucruri imateriale, precum gânduri și emoții? Cei care studiază acest domeniu admit că într-adevăr nu știm.

 

Ce miracol este viața! De ce ar trebui să ne bucurăm nu doar de darul vieții, ci și de cel al vieții veșnice, un miracol chiar mai mare?

 

 

Post-ul [duminică, 9 octombrie] „Un suflet viu” apare prima dată în Studiu Biblic.