[luni, 10 octombrie] „Sufletul care păcătuiește […] va muri”

 

 

2. Citește Ezechiel 18:4,20 și Matei 10:28. Cum ne ajută aceste versete să înțelegem natura sufletului uman?

 

Ezechiel 18:4,20

„4 Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.

20 Sufletul care păcătuieşte acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el şi răutatea celui rău va fi peste el”.

 

Matei 10:28

„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă”.

 

Viața omului în această lume a păcatului este fragilă și trecătoare (Isaia 40:1-8). Nimic infectat de păcat nu poate fi veșnic prin natura sa. „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit” (Romani 5:12). Moartea este consecința firească a păcatului, care afectează întreaga viață de aici, iar în această privință Biblia transmite două concepte importante: (1) Și oamenii, și animalele mor: „Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași […]; cum moare unul, așa moare și celălalt: toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc […]. Toate merg la un loc; toate au fost făcute  din țărână și toate se întorc în țărână” (Eclesiastul 3:19,20). (2) Moartea fizică a persoanei înseamnă încetarea existenței acesteia ca suflet viu (ebr., nefeș). În Geneza 2:16,17, Dumnezeu i-a avertizat pe Adam și pe Eva că aveau să moară în cazul în care ar fi păcătuit vreodată mâncând din pomul cunoștinței binelui și răului.

 

Evocând această avertizare, Domnul întărește ideea de mai sus în Ezechiel 18:4,20 – „Sufletul care păcătuiește, acela va muri.” Această afirmație are două implicații importante. (1) Deoarece toate ființele umane sunt păcătoase, toți suntem supuși inevitabilului proces de îmbătrânire și moarte (Romani 3:9-18,23). (2) Această noțiune biblică anulează ideea populară de presupusă nemurire naturală a sufletului. Dacă sufletul ar fi nemuritor și ar continua să fie viu într-o altă lume după moarte, de fapt noi n-am muri cu adevărat, nu-i așa?

 

În schimb, soluția biblică la dilema morții nu este un suflet lipsit de trup care migrează în paradis, în purgatoriu sau chiar în iad. Soluția este categoric învierea de la sfârșitul timpului a acelora care au murit în Hristos – după cum a afirmat Isus în predica Sa cu privire la Pâinea vieții: „Oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:40).

 

Ce folos ar fi avut prima venire a lui Hristos fără cea de-a doua? Care este garanția că Isus va reveni și ce promisiune foarte importantă se va împlini atunci?

 

 

Post-ul [luni, 10 octombrie] „Sufletul care păcătuiește […] va muri” apare prima dată în Studiu Biblic.