[miercuri, 1 septembrie] Onorăm Sabatul slujindu-le semenilor
În lumea Noului Testament, liderii religioși făcuseră o adevărată povară din păzirea Sabatului. Erau nenumărate interdicții și reguli stabilite care să ajute la sfințirea lui.
Acestea includeau interdicții împotriva legării sau dezlegării unui lucru, separării a două fire, stingerii focului, transportării unui obiect între un domeniu privat și unul public sau transportării unui lucru în spațiul public pe o distanță mai mare decât limita stabilită.
7. Ce acuzație I se aduce lui Isus în Ioan 5:7-16?
„7 „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”. 8 „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”. 9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. 10 Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul”. 11 El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă’.” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă?’” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. 14 După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. 15 Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. 16 Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului”.
Ignorând complet minunea uluitoare pe care Isus o făcuse și eliberarea de boală pe care o adusese în viața acelui om, liderii erau obsedați de faptul că omul vindecat își căra patul în public într-o zi de Sabat. În loc să vadă modul în care „Domnul Sabatului” (Matei 2:28) folosea această zi specială, conducătorii religioși erau hotărâți să țină la regulile și la reglementările lor. Trebuie să avem grijă să nu facem și noi greșeli asemănătoare în contextul în care trăim astăzi.
8. Cum prezintă Isaia 58:2,3 agenda lui Dumnezeu în ce privește păzirea Sabatului?
„2 În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. 3 ‘La ce ne foloseşte să postim – zic ei – dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că – zice Domnul – în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri”.
Dumnezeu nu dorește o închinare searbădă sau o tăcere pioasă. El vrea să-Și vadă poporul implicat în viața altor oameni, mai ales a celor obidiți și marginalizați.
Isaia explică acest lucru foarte clar în pasajul următor: „«Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi duce pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov», căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:13,14).
A căuta să ne facem „gusturile” noastre (sau „treburile noastre”, Isaia 58:13) este echivalent cu „a călca în picioare Sabatul”. Agenda oamenilor nu face parte din idealul lui Dumnezeu despre Sabat. Mai degrabă, suntem invitați să-i căutăm pe cei care se luptă cu greutățile, care sunt captivi, care sunt înfometați și goi, care umblă în întuneric și ale căror nume nimeni nu pare că și le amintește. Mai mult decât oricare altă zi, Sabatul ar trebui să ne scoată din noi înșine și din propriul egoism și să ne determine să ne gândim mai mult la alții și la nevoile altora decât la noi și la nevoile noastre.
Post-ul [miercuri, 1 septembrie] Onorăm Sabatul slujindu-le semenilor apare prima dată în Studiu Biblic.
