[joi, 2 septembrie] Semnul că Îi aparținem lui Dumnezeu

 

 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Anglia aștepta o invazie iminentă din partea armatei germane. S-au făcut pregătiri pentru a apăra insula pe cât posibil. Au fost amenajate fortificații suplimentare pe plajă. Cu siguranță, străzile i-ar fi oferit dușmanului cele mai rapide rute către obiectivele lui și, prin urmare, au fost instalate blocaje în punctele strategice. Astfel, autoritățile englezești au făcut un lucru ciudat. Pentru a-l încetini și a-l induce în eroare pe vrăjmaș, indicatoarele de cale ferată au fost îndepărtate și semnele de circulație au fost date jos. Marcajele gravate în piatră sau pe clădiri nu au putut fi demolate, dar au fost acoperite cu ciment.

 

Semnele sunt importante. Ele servesc drept indicatoare și călăuze. În epoca dinaintea apariției GPS-ului, cu toții aveam hărți și eram atenți la semne.

 

9. Pentru ce este Sabatul un semn? În ce fel putem aplica astăzi la noi înșine ce scrie în versetele de mai jos, ca oameni care credem în perpetuitatea Legii lui Dumnezeu?

 

Exodul 31:13,16,17

 

„13 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.

 

16 Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. 17 Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat’.”

 

Deși cuvintele acestea au fost rostite în special pentru Israelul antic, noi, cei care suntem ai lui Hristos, suntem „sămânța lui Avraam, moștenitori prin credință” (Galateni 3:29), iar astăzi Sabatul rămâne un semn între Dumnezeu și poporul Său. Exodul 31 arată că Sabatul este un semn al legământului veșnic al lui Dumnezeu (Exodul 31:16,17). Acest semn ne ajută să Îl „cunoaștem” pe Creatorul și Răscumpărătorul nostru, pe Cel care ne sfințește. Este ca un steag care se ridică la fiecare șapte zile și servește drept semn care ne ajută să ne aducem aminte, din moment ce avem tendința de a uita. Sabatul lui Dumnezeu este o aducere-aminte constantă a originilor noastre, a eliberării noastre, a destinului nostru și a responsabilității noastre față de cei disprețuiți și marginalizați. De fapt, Sabatul este atât de important, încât, în loc să venim noi la el, vine el la noi în fiecare săptămână, fără nicio excepție – o aducere-aminte continuă despre cine suntem, Cine ne-a creat, ce face El pentru noi acum și ce va face în cele din urmă, când va făuri ceruri noi și un pământ nou.

 

Un Dumnezeu sfânt îi invită pe partenerii Săi umani să aibă în vedere ritmul care guvernează tot ceea ce contează cu adevărat – relația mântuitoare dintre Creator și creația Sa. În fiecare săptămână, cu puterea și cu autoritatea care vin de la Dumnezeu, ni se poruncește să intrăm în odihna care ni s-a dat fără plată în Hristos Isus, „Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea” (Evrei 12:2, traducere după, KJV).

 

Cum poți învăța să ai o experiență mai profundă cu Dumnezeu în timpul Sabatului?

 

 

Post-ul [joi, 2 septembrie] Semnul că Îi aparținem lui Dumnezeu apare prima dată în Studiu Biblic.