[duminică, 25 aprilie] Scutul tău

 

 

„După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie și i-a zis: «Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare»” (Geneza 15:1).

 

1. Gândește-te la contextul pasajului de mai jos. De ce crezi că primul lucru pe care Domnul i-l spune lui Avram este: „Nu te teme”? De ce putea să se teamă el?

 

Geneza 15:1-3

„După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” 2 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” 3 Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.””

 

Un aspect deosebit de interesant aici este acela că Domnul îi spune lui Avram: „Eu sunt scutul tău.” Folosirea pronumelui personal arată natura personală a relației. Dumnezeu Se raportează la el personal, la modul „unu-la-unu”, la fel cum face cu fiecare dintre noi.

 

Descrierea lui Dumnezeu ca „scut” apare aici pentru prima dată în Biblie și este singura dată când Dumnezeu Însuși o folosește pentru a Se descoperi omului, chiar dacă alți scriitori biblici folosesc termenul pentru a vorbi despre Dumnezeu (Deuteronomul 33:29; Psalmii 18:30; 84:11; 144:2).

 

2. Ce înseamnă când Dumnezeu Se prezintă ca fiind scutul cuiva? A însemnat lucrul acesta pentru Avram ceva ce ar putea să nu însemne și pentru noi? Putem invoca această făgăduință în dreptul nostru? Înseamnă că nu vom avea parte de nicio vătămare fizică? În ce mod este Dumnezeu un scut? Cum înțelegi această imagine?

 

„Hristos nu manifestă o grijă ocazională față de noi, ci una mai puternică decât grija unei mame față de copilul ei […]. Mântuitorul nostru ne-a cumpărat cu suferință și cu durere, cu insulte, cu ocară, cu abuz, cu batjocură, cu respingere din partea tuturor și cu moarte. El veghează asupra ta, copil al lui Dumnezeu care tremuri! El te va face să fii în siguranță sub ocrotirea Sa […]. Slăbiciunea naturii noastre umane nu ne va bloca accesul la Tatăl ceresc, pentru că El [Hristos] a murit ca să mijlocească pentru noi.” – Elen G. White, „Sons and Daughters of God”, p. 77.

 

După toate aparențele, Victor era un urmaș credincios al Domnului. Apoi, brusc, a murit. Ce s-a întâmplat cu Dumnezeu ca scut al său? Sau trebuie să înțelegem ideea de Dumnezeu ca scut al nostru într-un mod diferit? De ce anume ne promite mereu Dumnezeu că ne va ocroti? (Vezi 1 Corinteni 10:13.)

 

 

Post-ul [duminică, 25 aprilie] Scutul tău apare prima dată în Studiu Biblic.