[duminică, 27 decembrie] „Ascultați, ceruri!” (Isaia 1:1-9)

 

 

Cartea lui Isaia se prezintă pe scurt prin identificarea autorului (fiul lui Amoț), a sursei soliei lui (o vedenie) și a subiectului (Iuda și capitala sa, Ierusalimul, în timpul domniei a patru regi). De asemenea, tema arată și cine sunt cei cărora se adresează profetul, și anume, poporul țării lui din timpurile în care a trăit el. Isaia li se adresează iudeilor, vorbindu-le despre starea și destinul lor.

 

Prin faptul că îi menționează pe regii în vremea cărora și-a desfășurat activitatea, Isaia restrânge audiența și leagă cartea de evenimentele istorice și politice ale unei anumite perioade. Acest cadru temporal ne îndreaptă către raportul din 2 Împărați 15–20 și 2 Cronici 26–32.

 

1. Care este esența mesajului din pasajul de mai jos? Ce spune Domnul? Cum a fost văzută această idee de-a lungul întregii istorii sacre? S-ar putea spune același lucru și despre biserica de astăzi?

 

Isaia 1:2

„Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, Pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea”.

 

Solia lui Isaia începe prin cuvintele: „Ascultați, ceruri, și ia aminte pământule” (compară cu Deuteronomul 30:19; 31:28). Domnul nu vrea să spună că pământul și cerul pot să audă și să înțeleagă, ci, mai degrabă, Isaia spune astfel pentru a accentua mesajul.

 

Când un împărat din Orientul Antic Apropiat, de exemplu, un împărat hitit, încheia un tratat politic cu un conducător inferior, el îi invoca pe zeii lui ca martori pentru a sublinia că orice încălcare a înțelegerii avea să fie în mod sigur văzută și pedepsită. Însă când Împăratul  împăraților a făcut un legământ cu israeliții în zilele lui Moise, El nu S-a adresat altor zei ca martori. Fiind singurul Dumnezeu adevărat, El a făcut apel la ceruri și la pământ ca să împlinească rolul acesta (Deuteronomul 4:26).

 

2. Citește Isaia 1:1-9. Fă o listă a păcatelor lui Iuda și a urmărilor lor. De ce se făcea vinovat Iuda și ce s-a întâmplat? Ce speranță găsim în versetul 9?

 

„Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda. 2 Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, Pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. 3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” 4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… 5 Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte! 6 Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn: 7 ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici. 8 Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată. 9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.

 

 

 

Post-ul [duminică, 27 decembrie] „Ascultați, ceruri!” (Isaia 1:1-9) apare prima dată în Studiu Biblic.