[miercuri, 8 iulie] Să ne povestim experienţa personală
În Faptele 26, îl găsim pe apostolul Pavel stând înaintea împăratului Agripa ca prizonier. Adresându-i-se direct, Pavel dă o mărturie personală, vorbind despre viața lui nu doar ca persecutor al adepților lui Isus, ci și despre viața lui de după convertire, ca martor al lui Isus și al făgăduinței învierii morților (vers. 8).
Când Pavel s-a convertit, pe drumul spre Damasc, Domnul i-a vorbit astfel: „M-am arătat ție ca să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le” (vers. 16). Împărtășirea credinței este întotdeauna o experiență dinamică. Înseamnă să spunem ce a făcut Hristos pentru noi în trecut, ce face El în viața noastră astăzi și ce va realiza pentru noi în viitor.
Când ne povestim experiența personală, accentul nu va fi pus pe ce am făcut noi, ci pe ceea ce a făcut Hristos. El este Dumnezeul care ne iartă nelegiuirile, ne vindecă bolile, ne încununează cu bunătate și îndurare și ne satură de bunătăți (Psalmii 103:35). A ne povesti experiența înseamnă să le spunem și altora despre harul Său minunat. Este o declarație despre întâlnirea noastră personală cu acest Dumnezeu al unui har atât de minunat.
6. Ce asemănări găsești între experienţa lui Ioan și cea a lui Pavel?
1 Ioan 1:1-3
„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii 2 pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată, 3 deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.”
Galateni 2:20
„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”
Deși au avut experiențe de viață diferite, Ioan și Pavel s-au întâlnit fiecare personal cu Isus. Experiența lor cu Isus nu a avut loc într-un moment anume, în trecut, și s-a încheiat acolo. A fost o experiență continuă, zilnică, de bucurie în dragostea Sa și de umblare în lumina adevărului Său. Poate convertirea să aparțină de domeniul trecutului și atât? Citește afirmația lui Ellen G. White despre cei care au crezut că tot ce contează este experiența convertirii lor din trecut: „De parcă, odată ce au cunoscut ceva despre religie, nu mai au nevoie să se convertească zilnic; dar noi trebuie să ne convertim în fiecare zi, fiecare dintre noi.” – „Manuscript Releases”, vol. 4, p. 46
Indiferent de experiența din trecut, chiar dacă a fost puternică sau dramatică, de ce este important să avem o relație cu Domnul zi de zi, să vedem bunătatea Sa, puterea Sa și faptul că El este real?
