[marţi, 7 iulie] Impactul unei vieţi schimbate

4. Care a fost reacţia celor din Sinedriu faţă de mărturia dată de Petru și Ioan și ce au înţeles ei?

 

Faptele 4:13

„Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând, şi au priceput că fuseseră cu Isus.”

 

Biserica Noului Testament a avut o creștere explozivă. În Ziua Cincizecimii s­-au botezat trei mii de oameni (Faptele 2:41) și, câteva săptămâni mai târziu, alte mii de oameni s­-au adăugat bisericii (Faptele 4:4). Curând, autoritățile și­-au dat seama ce se întâmpla. Acești credincioși fuseseră cu Hristos. Ei fuseseră transformați prin harul Său și nu mai puteau să tacă.

 

5. Ce s-a întâmplat când autorităţile au încercat să-i reducă la tăcere pe Petru și Ioan? Care a fost răspunsul lor?

 

Faptele 4:1-20

„Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii, 2 foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi, căci se înserase. 4 Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii. 5 A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, 6 cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi. 7 Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” 8 Atunci, Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! 9 Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, 10 s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. 11 El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. 12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” 13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând, şi au priceput că fuseseră cu Isus. 14 Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. 15 Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei 16 şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 17 Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” 18 Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. 19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit”.”

 

Acești credincioși erau ființe noi în Hristos și trebuiau să­-și spună povestea. Petru, un pescar cu gura mare, a fost transformat prin harul lui Dumnezeu. Iacov și Ioan, „Fiii tunetului”, care aveau o fire impulsivă, au fost transformați prin harul lui Dumnezeu. Toma necredinciosul a fost și el transformat prin harul lui Dumnezeu. Ucenicii și membrii bisericii timpurii au avut fiecare propria poveste de spus și nu au putut să tacă. Remarcă această declarație a lui Ellen G. White în cartea „Calea către Hristos”: „De îndată ce un om vine la Hristos, în inima lui se naște dorința de a le face cunoscut și altora ce minunat prieten a găsit în Hristos, căci adevărul mântuitor și sfințitor nu poate fi ascuns în inima sa” (p. 78).

 

Observă și ce au spus conducătorii religioși (vers. 16). Ei au recunoscut în mod deschis realitatea minunii care fusese înfăptuită – omul vindecat stătea în picioare acolo, în fața lor, dar ei au refuzat să­-și schimbe atitudinea. Totuși, în ciuda acestei sfidări fățișe, Petru și Ioan nu aveau de gând să­-și retragă mărturia.

 

Ce relație există între a-L cunoaște pe Hristos și a le spune altora despre El? De ce cunoașterea personală a lui Isus este atât de importantă pentru a fi în stare să mărturisim despre El?