[marţi, 17 decembrie] Reacţia lui Ezra
4. Cum a răspuns Ezra când a aflat despre căsătoriile israeliţilor cu persoane din alte popoare? Ce sugerează folosirea expresiei „nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări” (care este folosită și în Leviticul 10:10; 11:47; Exodul 26:33; Geneza 1:4,6,7,14,18)?
Ezra 9
”După ce s-a sfârşit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine şi au zis: „Poporul lui Israel, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări şi au făcut urâciunile lor, ale canaaniţilor, hetiţilor, fereziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. 2 Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor şi au amestecat neamul sfânt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta.” 3 Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă şi am stat jos mâhnit. 4 Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu am stat jos mâhnit până la jertfa de seară. 5 Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis: 6 „Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri. 7 Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri în mâinile împăraţilor străini, pradă sabiei, robiei, jafului şi ruşinii care ne acoperă astăzi faţa. 8 Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre. 9 Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru şi să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim. 10 Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care ni le poruncisei prin robii Tăi, prorocii, zicând: ‘Ţara în care intraţi s-o stăpâniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urâciunile cu care au umplut-o de la un capăt la altul, cu necurăţiile lor. 12 Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.’ 13 După tot ce ni s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi a marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi, 14 să începem iarăşi să călcăm poruncile Tale şi să ne încuscrim cu aceste popoare urâcioase? N-ar izbucni atunci iarăşi mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă, nici robi izbăviţi? 15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept, căci astăzi noi suntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.””
Chiar poporul a venit să îi vorbească lui Ezra despre problema căsătoriilor cu cei din alte popoare. Terminologia folosită în enumerarea națiunilor implicate demonstrează că oamenii cunoșteau Tora, deoarece lista este preluată direct din relatarea biblică. Foarte interesant este că liderii civili i-au adus vestea lui Ezra, din moment ce și conducătorii spirituali, preoții și leviții, se făceau vinovați.
„Studiind cauzele care au dus la robia babiloniană, Ezra a înțeles că apostazia lui Israel s-a datorat în mare măsură amestecului cu popoarele păgâne. El înțelesese că, dacă ar fi ascultat de porunca lui Dumnezeu de a nu se uni cu popoarele înconjurătoare, ei ar fi fost cruțați de multe experiențe amare și umilitoare. Acum, când a constatat că, în ciuda învățămintelor trecutului, bărbați proeminenți îndrăzniseră să calce legile date ca scut împotriva apostaziei, inima i-a fost împovărată. El a cugetat la bunătatea lui Dumnezeu care a dat din nou poporului Său stabilitate în țara lui natală și a fost copleșit de o indignare și o amărăciune îndreptățite pentru nerecunoștința lor.” – Ellen G. White, Profeți și regi, p. 620
Cuvântul „despărțit” este folosit pentru entități contrastante. De fapt, denotă opusul. Prin această afirmație, iudeii recunoșteau că, înainte, ei luaseră cunoștință de porunca lui Dumnezeu de a sta departe de alte religii. false. Ei au înțeles că nimeni nu putea afirma că, dacă s-ar căsători cu o persoană de credință total diferită, acest lucru nu ar avea niciun impact asupra relației de căsătorie sau a educării copiilor. Ei șiau dat seama cât de gravă era situația.
Ce putem face pentru a menține vie credința în casele și în familiile noastre, chiar dacă în trecut am făcut alegeri greșite?
