[miercuri, 18 decembrie] Măsurile propuse de Ezra

 

 

5. Cum au abordat Ezra și conducătorii problema căsătoriilor mixte?

 

Ezra 10

”Pe când sta Ezra plângând şi cu faţa la pământ înaintea Casei lui Dumnezeu şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strânsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lacrimi. 2 Atunci, Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvântul şi a zis lui Ezra: „Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru ducându-ne la femei străine, care fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n-a rămas fără nădejde în această privinţă. 3 Să facem acum un legământ cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege. 4 Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te şi lucrează.” 5 Ezra s-a sculat şi a pus pe căpeteniile preoţilor, leviţilor şi întregului Israel să jure că vor face ce se spusese. Şi ei au jurat. 6 Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu şi s-a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. Când a intrat, n-a mâncat pâine şi n-a băut apă, pentru că era mâhnit din pricina păcatului fiilor robiei. 7 S-a dat de veste în Iuda şi la Ierusalim că toţi fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim 8 şi că, după părerea căpeteniilor şi bătrânilor, oricui nu va veni în trei zile i se vor lua averile şi el însuşi va fi izgonit din adunarea fiilor robiei. 9 Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s-au strâns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie. 10 Preotul Ezra s-a sculat şi le-a zis: „Aţi păcătuit luând femei străine şi aţi făcut pe Israel şi mai vinovat. 11 Mărturisiţi-vă acum greşeala înaintea Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.” 12 Toată adunarea a răspuns cu glas tare: „Trebuie să facem cum ai zis! 13 Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă şi nu poate să rămână afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci sunt mulţi printre noi care au păcătuit în privinţa aceasta. 14 Să rămână dar toate căpeteniile noastre în locul întregii adunări. Şi toţi cei din cetăţile noastre care s-au însurat cu femei străine să vină la timpuri hotărâte, cu bătrânii şi judecătorii din fiecare cetate, până se va abate de la noi mânia aprinsă a Dumnezeului nostru din pricina întâmplării acesteia.” 15 Ionatan, fiul lui Asael, şi Iahzia, fiul lui Ticva, ajutaţi de Meşulam şi de levitul Şabtai, au fost singurii împotriva acestei păreri 16 pe care au primit-o fiii robiei. Au ales pe preotul Ezra şi capi de familii după casele lor părinteşti, toţi numiţi pe nume, şi au stat în ziua întâi a lunii a zecea să cerceteze lucrul acesta. 17 În ziua întâi a lunii întâi, au isprăvit cu toţi bărbaţii care se însuraseră cu femei străine. 18 Între fiii preoţilor, s-au găsit unii care se însuraseră cu femei străine: dintre fiii lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi dintre fraţii săi: Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia, care s-au îndatorat, 19 dând mâna, să-şi izgonească nevestele şi să aducă un berbec ca jertfă pentru vină; 20 din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia; 21 din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Ozia; 22 din fiii lui Paşhur: Elioenai, Maaseia, Ismael, Netaneel, Iozabad şi Eleasa. 23 Dintre leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia, sau Chelita, Petahia, Iuda şi Eliezer. 24 Dintre cântăreţi: Eliaşib. Dintre uşieri: Şalum, Telem şi Uri. 25 Dintre cei din Israel: din fiii lui Pareoş, Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia şi Benaia; 26 dintre fiii lui Elam: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Ilie; 27 dintre fiii lui Zatu: Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabat şi Aziza; 28 dintre fiii lui Bebai: Iohanan, Hanania, Zabai şi Atlai; 29 dintre fiii lui Bani: Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ramot; 30 dintre fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Beţaleel, Binui şi Manase; 31 dintre fiii lui Harim: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon, 32 Beniamin, Maluc şi Şemaria; 33 dintre fiii lui Haşum: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei; 34 dintre fiii lui Bani: Maadai, Amram, Uel, 35 Benaia, Bedia, Cheluhu, 36 Vania, Meremot, Eliaşib, 37 Matania, Matnai, Iaasai, 38 Bani, Binui, Şimei, 39 Şelemia, Natan, Adaia, 40 Macnadbai, Şaşai, Şarai, 41 Azareel, Şelemia, Şemaria, 42 Şalum, Amaria şi Iosif; 43 dintre fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel şi Benaia. 44 Toţi aceştia luaseră femei străine şi mulţi avuseseră copii cu ele.”

 

Împreună, întreaga adunare a hotărât să le trimită înapoi pe nevestele străine. Uimitor, chiar și cei căsătoriți cu ele au încuviințat acest plan, cu excepția celor patru bărbați menționați în Ezra 10:15. Evreii promiseseră să își trimită nevestele și a fost nevoie de trei luni ca acest plan să fie pus în aplicare. La sfârșit, o sută treisprezece bărbați evrei și-­au izgonit nevestele (Ezra 10:18­43). Ultimul verset (44) ne spune că în aceste căsătorii mixte existau deja și copii. Alungarea mamelor din familiile cu copii nu pare deloc rațională sau corectă. Totuși să nu uităm că acesta a fost un moment unic, când Dumnezeu dorea să o ia de la început cu poporul Israel și, într­-un sens, și ei, cu El. Pentru a­-L urma cu totul pe Dumnezeu era nevoie de măsuri radicale.

 

Termenii folosiți în Ezra 10:11,19 pentru „despărțiți-­vă” (badal) și „să izgonească” (yatza’) nu sunt folosiți în niciun alt loc în Biblie cu referire la despărțirea în căsătorie. Cu siguranță că Ezra cunoștea terminologia folosită în mod obișnuit, dar a ales să nu o folosească, probabil, din cauză că el nu considera valabile aceste căsătorii pentru că încălcau porunca din Tora. Totuși nu se dau informații despre ce s­-a întâmplat cu aceste soții și cu copiii și ce impact a avut această acțiune asupra comunității. Conform obiceiului acelei vremi, fostul soț trebuia să se îngrijească de întoarcerea fostei soții împreună cu copiii în casa părinților ei.

 

Totuși, de-­a lungul timpului, unii bărbați evrei au început din nou să ia în căsătorie femei necredincioase și probabil că unii chiar s­-au întors la soțiile pe care le alungaseră. Inconsecvența față de această soluție poate fi atribuită naturii umane și a nestatorniciei față de legământul cu Dumnezeu. Chiar și cei care se consideră puternici trebuie să recunoască faptul că au trecut prin perioade în care devotamentul față de Dumnezeu a avut de suferit și umblarea cu El ar putea fi descrisă ca nesatisfăcătoare. Din nefericire, omul trebuie să se lupte cu sine ca să Îl pună pe Dumnezeu pe primul loc.

 

Ai avut și tu momente de eșec în umblarea ta cu Dumnezeu? Ce ai învățat din aceste experiențe?